"GOANGA ZILEI"

Ce uşor ţi se poate schimba viaţa, radical! Azi era prima zi de serviciu, eram proaspăt venit din concediu. Lucram dupăamiaza. Am plecat mai devreme, să am timp să flecaresc cu colegii pâna începe treaba. Rezervorul maşinii, după 750 de Km de concediu, cam gol, da’ ar mai fi mers azi. Zic, ce mă costă, 5 minute în pompă? De când mi s-a întâmplat că, după ce am alimentat, am băgat de seama ca nu aveam cardul la mine să plătesc, mă verific mereu înainte. Îl scot şi mă uit la el: este! Alimentez, mă duc la casă şi dau cardul. Vânzătorul îl ia, îl trece prin aparat şi... piu! – Îl refuză! Vânzătorul se uită şi vede: A, zice, tocmai a expirat! Îmi pică cerul în cap. (Odată la doi ani trec prin calvarul ăsta, numeni nu te anunţă de la bancă, deşi îţi cer mereu numărul de telefon) N-am văzut. Cred şi eu, pe data de întâi eram deja plecat din ţară, abia am venit, asta e prima plată cu cardul luna asta (*). Zic: Ce-ţi las să mă duc cu maşina până acasă? Zice: Am o cutie intreagă de acte, buletine şi taloane lăsate gaj, nu merge! Îmi sun soţia, ea e la birou deja. Zice: tocmai am băut un pahar de vin cu fetele de bine m-am întors. Pănă termin programul îi trece efectul da’ aşa... ştiu eu? Hai că vin conducând încet şi cu atenţie. Şi vine. Plătesc, ne suim in maşini. Ce boieri! Raaar de tot să mergem alături, fiecare în maşina lui! Dau să ies din benzinărie, vizibilitate în stânga... mai salcâm! Ies încet, las să treacă o mulţime de maşini, incep să-mi pierd răbdarea. În spate, Dana, cu carnetul proaspăt luat, cu ochii pe mine. Eu văd un spaţiu între maşinile care trec şi ţâşnesc către linia de tramvai, aşteptând să mă pot incadra la stânga. Şi atunci mă păleşte gândul: Dacă tâşneşte şi Dana? În timp ce mă intorceam să mă uit am auzit frânele. Apoi l-am şi văzut venind, era un jeep cât toate zilele. Maşina soţiei mele era pusă de-a latul incercând să traverseze iar jeepul încerca să evite o ciocnire în plin cu ea intrând în coada mea. Oricum nu era loc să treacă. Eu eram aproape oprit şi cu schimbătorul într-o viteză despre care nu-mi mai aminteam atunci, pe loc, care era. Am apăsat acceleraţia. În nouă cazuri din zece, pornirea de pe loc într-o treaptă superioară de viteză opreşte motorul. De data asta, după ce a gemut şi a protestat, maşina mea s-a deplasat un metru, cât să treacă jeepul printre noi scrîşnind din frâne(**). Şoferul s-a dat jos şi a început să urle. Îl înţeleg. Pe urmă a plecat. Şi noi am făcut la fel. E aberant, nu mergem împreună cu două maşini, ea lucra de dimineaţă, eu aveam treabă dupăamiaza. Nici măcar nu era neapărată nevoie să bag motorină atunci. Dar a expirat cardul (cum face el o dată la doi ani!) şi iată-ne la un pas de o goangă pe care s-o scriu în foarte cunoştinţă de cauză: El şi ea, familie de şoferi, în două maşini diferite, ambele accidentate de acelaşi autoturism care circula regulamentar. Soţia consumase băuturi alcoolice. Cu cardul expirat şi nu vreau să mă gândesc că puteam fi amândoi la spital. Sau... în subsolul spitalului. ... Goange? ___________ (*) Bine că n-am rămas fără motorină pe drumul de intoarcere, să alimentez la Ciorogârla şi să n-am cu ce plăti... Când vine unu în benzinărie şi-ţi zice „dă-mi şi mie zece mii că... să vezi... cardul... şi eu eram în străinătate... şi el era expirat... şi eu am cheltuit tot că mă bazam pe card...” îl crezi? O să mă mai gândesc la asta. (**) Acu' înţeleg de ce mi-am luat maşină cu motor de 2500 cmc... D'asta!