"GOANGA ZILEI"

Ţin minte ca acum... aiurea! Mi s-a povestit mult mai târziu.

S-au chinuit mult să-l aibă (multe familii ştiu ce înseamnă asta). Ba, mai mult, căposul, în loc să se nască în octombrie, s-a încăpăţânat să vină mai devreme cu două luni. “'Să vadă defilarea,” avea să se dea el mare, peste ani. Dar, pâna una-alta, la momentul despre care vorbim, el dormea în incubator. Că acolo a stat o vreme, “slăbănogul”. Vorba celei care îl cântărise la naştere: “ Un chil-opt-sute..., lăsăm aşa?”

Da' să revenim.

Părinţii discutau despre ce nume să-i pună. Prin “interfon”. Adică mami la geamul maternităţii de la etaj, tati vis-a-vis pe trotuar.

“Ce nume zici să-i punem?”

Distanţă, zgomot de maşini pe stradă, tramvaie zdrăngănind. Şi peste toate, jos - ceilalţi taţi, sus -celelalte mămici, toţi strigându-şi bucuria. Sau năduful, ca tipul de-alături:

“Ce zici că avem? Fată? ... pe mă-ta, să nu te prind cu ea acasă!”

Da' iar divagăm.

Cert e că mami i-a transmis că vrea să-i pună numele odraslei... Augustin, de la luna în care s-a încăpăţănat să vină pe lume. Tati s-a strâmbat, dar cu proaspetele mămici nu te pui! A plecat sa-l declare, să-i facă Certificat de Naştere. Şi acolo o coadăăăă!

După cum “şapteluni” ăl' mic avea să se convingă peste ani, oroarea de cozi(*) îi era înscrisă şi lui în codul genetic, şi o moştenise de la Tati care, atunci, a mâncat cuie pănă i-a venit rîndul la ghişeu.Că deh, se năşteau mulţi pe-atunci. Mai c-o discuţie cu cei din jur, (Felicitări, Dvs ce aveţi? Un mort?! Ah, sunteţi la coada de-alături!), mai c-un fredonat de melodie, mai c-o reveneală de la berile de mai devreme... hop c-ajunge la ghişeu:

-Ce nume îi puneţi?
-....? (pauză) Ceva cu A... parcă
-Hai dom'le că n-am timp de glume!
-(de la coadă) Alo, domnu', n-aţi avut timp nouă luni?
-Păi... nevastă-mea parcă zicea...
-(coada) ...zi-ceaaa...
-Adrian! Scrie dom-le, Adrian!
.....
A ajuns iar la “interfon”:
-Gata, l-am declarat pe Adrian...!
-(apăsat) Pe... Augustin!
-Ce? Mai avem unul?
.....
Păna m-am făcut eu mai mărişor, se împăcaseră.
.....
Şi când te gândeşti că ar fi trebuit să mă cheme Augustin...
Aoleo! Să mă strige copii... Gusti?!

___________________________
(*) Şi ce Epocă de Aur pe la cozi avea să prindă...

Asta e o amintire pe care as pune-o in capsulaTimpului