05 septembrie 2006
S-a spart ghinionul (?)
Băi tată, dacă e să ai ghinion... ai, ce mai! Indiferent ce ai face, cum te-ai suci, tot pe invers cazi. Şi, a propos de căzut, să vorbim despre sporturi extreme şi despre... zborul cu parapanta. Adrenalina te face dependent. Aşa ajungi la sporturi extreme şi încercări riscante. Nu ajunge că foloseşti doar o jumătate de paraşută (glumesc) şi că te arunci de pe o stâncă în speranţa că “prinzi” aerul şi nu te prăbuşeşti ca un bolovan. Ce dacă eşti la discreţia curenţilor de aer? După o vreme nu mai ajunge. Şi atunci te duci să faci saltul... pe Înălţimile Golan, în nordul Israelului, către graniţă, într-o zonă unde nu s-au stins (şi nici nu se vor stinge aşa uşor) ecourile războiului.
E... incitant să ştii că te poate nimeri, nu neapărat vreo rachetă sau altă minune tehnică, ci chiar şi o banală puşcă, (hai să-i punem şi lunetă)
Moaaaaahmă ce ciumete sunt eu, cum mă ţin de cârpa asta şi zbor, dinspre Israel către graniţa cu “prietenii”ei de-o viaţă. Sunt supertare! Na, să vedem, ce se poate întâmpla? Moare vântul? Pierd controlul? Mă impuşca vreun grănicer că vreau să fug? Mă impuşcă vreun ciuhap de dincolo că vreau să-i atac? Oaaah ce bine mă simt...!
Nu ştiu... e ca şi cum te-ai sui pe bloc să-ţi montezi antena într-o noapte ploioasă şi ai ameninţa, cu stâlpul ţinut în mâinile ude, norul întunecat ce se frământă deasupra, luminat de fulgerele din jur: inevitabil, pînă la urmă, reuşeşti să-l enervezi pe zeul de serviciu. Nu ştiu care dintre ei era de jurnă, da' o fi suflat el vântul invers, o fi rupt vreo sfoară... cert e că l-a doborât pe nesăbuit. Cred că la început a vrut să-l facă “muci” şi, ca un suprem rafinament al cruzimii, a vrut să-l ciocnească de panourile alea răsărite de-a-n zdrulea în mijlocul deşertului. Dar, văzându-l cum se prăbuşeşte în cercuri mici dincolo de ele, nu ştiu de ce, s-a răzgândit. Cert e că paraglaideristu' (*) a scăpat de mânia zeilor cu picioarele paradite şi cu nişte oase rupte. Dar în viaţă.
După o vreme a deschis ochii. “Choool! Moaaaahmă ce taaare a fost! Alraaait diuuud! Păcat că s-a terminat ! Acu' vor veni să mă caute...”
Intr-adevăr, au venit, şi nu ştiau: e noroc... e ghinion...
Căzuse într-un câmp minat (**)
___________________
(*) Nu râde, ce, parapantist sună mai bine?
(**) Sau cel puţin aşa zice Reuters
Abonați-vă la Postări [Atom]
