"GOANGA ZILEI"

Aveam la şcoală un profesor de “Atelier” cu un tic verbal care ne strămba de râs: la orice, găsea o modalitate să adauge “băga-ţi-l-ai în cur!”

“Asta-i pilă triunghiulară, băgaţi-o-ai în cur!”. “Aşa se taie cu bomfaierul, băga-ţi-l-ai în cur!”

Noi, pe drumul către casă, râdeam în hohote imaginând fel de fel de dialoguri pe care le-ar fi putut avea “Băgăciosul”, cum îi spuneam noi. “Adu nişte cretă, băga-ţi-o-ai ...! De ce n-ai udat buretele, băga-ţi-l-ai...!” Poanta a rămas iar ştacheta s-a ridicat permanent, că, deh, eram nişte draci de copii: Ia-ţi ghiozdanul de pe masă, băga... Deschide uşa, băga... Ce, a-ntârziat tramvaiul, băga-ţi-l-ai...

Ba ţin minte cum, mai tîrziu, într-o seară, în parcul Circului, cu toată gaşca, după ce i-am făcut capul mare unui tocilar despre ce ar trebui să-i spună la telefon Sorinei de care era îndrăgostit, am incheiat apoteotic arătând către măgăoaia de metal din cabina de lângă noi(*):

-Şi acu' pune mâna şi sun-o-n pana mea de la telefonu-ăsta, băga-ţi-l-ai în cur! Băieţii s-au prăbuşit de râs la absurditatea ideii că ochelaristul ar putea deţine ascuns atît de intim un... ditamai telefonul.

De atunci a trecut ceva vreme, Sorina s-a măritat, iar eu n-am mai sunat de la un telefon public de nu mai ţin minte. S-au inventat şi mobilele, care s-au tot miniaturizat pănă s-au oprit la o dimensiune rezonabilă. (Oricum nu de dimensiunile tubului lui Papillon). De ce vă bat la cap cu asta? Pentru că, nereuşind să afle cum de nişte “fraţii Cămătaru” locali îşi conduc totuşi afacerile dintr-o închisoare de maximă securitate din Salvador, anchetatorii au făcut nişte radiografii. Iată una dintre ele AICI.

Pe scurt, au găsit telefon, charger şi o mulţime de cartele, toate învelite în pungi de plastic şi băgate... acolo unde nu bate soarele.

Alo, domnu', vedeţi că vă sună intestinu'!

_______________________

(*)Fac parte din generaţia care a prins vremurile de dinainte de “mobile”. Dacă nu voiai ca părinţii să audă “aburelile” cu care “puneai mintea pe moaţe la duduci”, sau te pălea amocul când nu erai acasă, trebuia să foloseşti telefoanele publice. Care erau metalice şi... imense.

(**) Sursa este AICI, vedeţi că are şi related video