"GOANGA ZILEI"

Credeţi-mă că am citit/văzut multe.
Am citit multe trăznăi poliţieneşti pe net, am văzut semafoare astupate cu panouri publicitare, am fost oprit de poliţişti care negăsind ce să-mi impute, au încercat să mă amendeze pentru nefolosirea centurii.Am văzut semne de limitare de viteză acoperite de crengile copacului de alături, netăiate tocmai pentru a putea pune radarul 100 de m mai jos, am văzut...
Ce mai, funcţionarul public român e în stare de orice, numai să-ţi ia un ban.
Ei, da, tată, da' a venit omu' primăriei din Salford, Manchester şi a luat tot caimacu'!

Acolo e ca la europeni: ca să nu zică nimeni că n-a înţeles, în afară de faptul că se pune semnul de staţionarea interzisă, i se şi... vopseşte (era să zic altceva) o dungă galbenă lângă bordură. Clar, nu te opreşti pe dunga galbenă. Dar...
La ei, ca şi la noi, e ţara plină de şmecheri. Intr-o zi, i-au asfaltat omului strada şi, până să vopsescă şi dunga, s-a făcut noapte. Vine omu seara acasă nu vede dunga şi zice:
-Nu e dunga, nu e interdicţia. Vă sparg la nas, ce-o să-mi faceţi? Şi a parcat la bordură.

Ha! A subestimat imagiaţia omului primăriei.

A doua zi pe la prânz, cînd să plece la treburi, a băgat de seamă că maşina sa se afla călare pe o mândreţe de dungă galbenă iar în parbriz îl aştepta o amendă. Şi-a scuipat în sân, şi-a făcut cruce cu limba în cerul gurii, şi-a jurat că asnoapte n-a băut şi n-a fumat nimic ilegal şi, mai ales, că n-a parcat pe nici o linie galbenă...
Nimic! Linia era tot acolo, la fel ca tichetul de amendă, cu care în Anglia nu te joci. Îl plăteşti dacă nu vrei belele. Cu cine să te cerţi, cine să te creada?
Chiar înainte să-şi facă programare la un doctor de „glumeţi”, a remarcat în ştergătorul de parbriz o altă foaie de hârtie care i-a redat speranţa în sănătatea lui mintală. Doi tipi din blocul de vizavi îi povesteau cum echipa municipalităţii a trasat dunga galbenă până la maşină cu utilajul de vopsit. Apoi un „pictoraş” a vopsit-o sub maşină, după care au continuat cu utilajul mai departe, în timp ce un „oficial” îi proptea satisfăcut în parbriz amenda.

Parcă v-aud: „ Dă-o-n Doamne Iartă-mă, că prea e gogonată!”
Aşa gândea şi împricinatul. Era un început, dar nu era de ajuns pentru un proces în Anglia.
Noroc însă cu tehnica modernă. Unul din martori înregistrase momentul pe camera telefonului. Dacă nu mă credeţi pe mine, poate îi credeţi pe cei de la The Sun