"GOANGA ZILEI"

Că adică, pana lui, i-o fi ajuns şi lui să tot fie bătut la cap. Că tot auzea: "Pune-le la loc, aruncă-le la gunoi, fă ordine în urma ta dezordonatule, vezi că iar ai lăsat alea nestrânse, da tu nu mai duci gunoiul trântore, casa asta parca-i o cocină, fă curat porcule...." Femeile au o listă inepuizabilă pentru asta.

Aşa că s-a mutat, singur, într-un cartier liniştit- Bărrrbat adevărat!

Contrar opiniei LOR că fără ele se alege praful (nu ştiu de unde le intră asta în cap, dar sunt "precise" chiar în faţa tuturor evidenţelor), a locuit acolo opt ani, fără probleme, fiind un chiriaş model. Plătea facturile la timp, nu crea probleme. Era doar un om mai retras, în afara slujbei nu ieşea decât până la butica din colţ, dacă aşa se numeşte în Utah, Statele Unite, lua ceva de mâncat şi nişte cutii de bere. Nu făcea paranghilii, nu aducea paraşute. Aşa au trecut 8 ani.

Parcă văd, toată lumea bosumflată: fetele de ce am zis despre ele, băieţii că "ce model de papagal răspopit le arăt..."

Staţi aşa, să vedeţi !

Uşa se deschidea cu greu. Chestiile alea cădeau mereu şi blocau uşa. Cum bine zicea cineva (în alt context, bineînţeles), călcai pe ele ca pe dude. Probabil că, după ce a terminat de mutat, s-a aşezat şi el în fotoliu, a deschis o bere şi s-a destins.( Ce liiiinişte... Paaana meaaa!) După ce a terminat berea a avut un gest să se ridice s-o aruce la gunoi... şi s-a oprit. (He-he! Ia stai...!) A aruncat-o pe jos (Ce senzaţie neobişnuită... şi nu ţipă nimeni...) şi a mai deschis o bere. Pe urmă încă una... La culcare, s-a uitat la cutiile de pe jos şi a hotârât:”Ci puu... ci piii... ci... pppana mea, le strâng mâine!”

A doua zi si-a luat iar ceva de păpică, cele 24 de cutii de bere, s-a aşezat în fotoliu şi...

Grămăjoara creştea văzănd cu ochii. Pe urmă s-a gândit că s-au strîns deja prea multe, o să le strângă, dar în weekend. Încet-încet podelele s-au acoperit, grămăjoarele au crescut...

Nu deranja pe nimeni. El era deranjat, de stratul de cutii de bere care urca permanent. (lasă, le strâng mâine). În fiecare zi bea cîte un bax de 24 de cutii. Asta fost porţia lui. Timp de opt ani.

După opt ani, nemaiavând unde să arunce cutiile prin casă... a luat măsuri:

S-a mutat!

______________________

Ei, ce ziceţi băieţi? Mai sunteţi supăraţi pe mine? Iaca „Bărrrbat Adevărat”! Timp de opt ani n-a dus gunoiul! (Un model pentru generaţii întregi)

Gândiţi-vă la asta când auziţi „da-mai-du-şi-tu-gunoiul-că-oricum-nu faci-nimic-în-casa-asta-că-m-am-săturat-fir-ar-a-naibii-de-viaţă-cu-cine..."

(Iaca ce a rămas în urma lui. Articolul din presă şi pozele mari AICI)

Nooo, că io sunt tăune! Imi pierd atâââta timp din viaţă pentru a fi atent la amănunte! Iaca numai cu titlul blogului. Caută, fă o listă de nume posibile, rosteşte-le pe rând ca să-ţi dai seama cum sună, mai întreabă prietenii, alege cu inima strânsă. Apoi adresa. Caută mai multe gazde convenabile din alte puncte de vedere decât ca titlu, apoi vezi care are liberă adresa care te interesează (de obicei nu e). Mai fă o concesie-două, mai schimbă o literă, mai verifică, mai... Pana mea! Că bine ziceam la început: TĂUNE! Nu-i mai bine de americanii ăştia deştepţi care nu-şi bat capul cu amănuntele? „N-are contează, tată! Prescurtează şi asta e!” De chestia asta mi-a atras atenţia situl unei companii de design cred, The Speed of Art. Domeniul, cumpărat pe bani, desigur, este www.speedofart.com. Nu vreau să vă jignesc traducând, dar dacă nişte oameni cu cap şi cu studii îşi intitulează site-ul „Băşinica vitezistă”, înseamnă că dacă mai caut, sigur mai găsesc. Mai ales că se poate da foarte uşor un click pentru a mă verifica. Următorul care m-a dat pe spate a fost cel de la Power Generator, filiala din Italia. Acu opriţi-vă din citit, luaţi o pauză şi încercaţi să vă imaginaţi adresa lor de site. Nu mai plecaţi de pe pagină ca să căutaţi. Vă spun tot eu: www.powergenitalia (Aoleoooo!!!!!!!). După care lucrurile au luat-o razna de tot: Ai nevoie de un terapist? (D'apăi cum, tată, dacă eşti în stare să ai asemenea adrese... Dar să revenim) Vrei un terapist? Accesează situl www.therapistfinder.com. Dar ai mare grijă prietene către cine vei fi indreptat. Nu-ţi da adresa din prima şi, dacă la prima convorbire te intreabă dacă-ţi place vaselina, închide repede telefonul! Dar ce faci când pentru un site serios în care experţii fac schimb de informaţii, situl Experts exchange, alegi fără să fii atent şi după acelaşi algoritm, un nume neserios? Ajungi, evident, la www.expertsexchange.com. Ar mai fi Who represents situl unde afli cine sunt agenţii care reprezintă celebităţile. De la ei, oameni din şoubiznis unde imaginea este esnţială, te aşteptai la mai mult decât www.whorepresents.com Faptul că ne-am referit la cea mai veche meserie din lume şi la păcătoşi, imi aduce în minte un site al unei biserici (!). Întâia Biserică Metodistă din Cumming. Are articole creştine, sfaturi depre cum să păstrăm armonia în familie, totul într-o atmosferă de evlavie. Adresa sitului său? www.cummingfirst.com . Mă rog, dacă asta aduce alinare în familie... Mă învăţa pe mine cineva, nu crede tot ce scrie. Aşa-i! Am mai văzut eu pe o uşă scris "Femei" şi înăuntru era WC. Aşa că, grijă mare să nu fiţi dezamăgiţi de adresa următoare, ea pare a indica un domeniu cât se poate de precis. Totuşi, acest site vinde articole de papetărie, în special ustensile de scris. A avut doar ghinionul să se numească Pen Island. Ia, ghiciţi ce adresă are? (verificarea AICI) ______________________________ Mulţumesc pentru informaţii lui Alin de la Bigfoot Media ______________________________ După ce am scris articolul, cineva mi-a zis să mă uit şi în curtea noastră, la Agenţia de Ştiri News In. La adresa... www.newsin.ro. Să fie un nou păcat de-al nostru?

L-au dorit foarte mult. La început, tentativele de a-l concepe erau o bucurie. Mai târziu, cum nu aveau efect, au devenit o obligaţie. Mai ales la anumite zile şi ore. Au urmat tratamente de fertilitate, care însă n-au adus îmbunătăţiri. Apoi au încercat proceduri de... mă rog, ce s-o mai lungim, după două sarcini pierdute, într-o zi, din nou, vestea cea bună: acolo, înăuntru, se prinsese iarăşi o sămânţă de viaţă. De teamă, o ţineau tot timpul sub observaţie. Controale, analize, ecografii. La una dintre ele s-a observat o malformaţie gravă la coloană. Oasele nedezvoltate lăsau la vedere măduva spinării. În scurt timp, aceasta urma să fie afectată iar viitorul copil ar fi devenit un fel de... Părinţii n-au fost de acord cu întreruperea sarcinii. Au căutat cu disperare pe cineva care să poată opera aşa ceva. Practic, trebuiau cusute împreună marginile a ceea ce urma să se numească coloana vertebrală, în zona în care, neunindu-se în mod natural, lăsa neprotejată măduva spinării. Sutura trebuia să se facă cu un fir mai subţire decât cel de păr. Au găsit o echipă dispusă să încerce. S-au făcut instrumente chirurgicale în miniatură demne de un ceasornicar. Un nou handicap: operaţia trebuia făcută fără a scoate fătul din uter. Asta însemna că trebuia aliniat cu spatele către o incizie minusculă facută in uterul mamei şi, prin acea incizie, făcută operaţia. Asupra unei sarcini aflată într-a 21-a săptămână. Şi, cu grijă, să nu cumva să intre mama prematur în travaliu, ceea ce ar fi avut efecte dezastruoase. Acestea erau problemele prevăzute. Altele aveau să fie descoperite pe parcursul operaţiei. De exemplu, în faţa uterului deschis, chirurgul a atenţionat echipa în şoaptă: “Şşşşt!, Mai încet! Să nu-l treziţi”... Nu deranjaţi... chestia aia care, din punct de vedere formal, nici nu există, nici nu este un locuitor al acestei lumi. El e... dar nu e. Se află încă pe un alt tărâm, într-o lume paralelă. Şi de acolo, din “lumea celor care încă n-au venit”, el a vrut să trimită un semn despre încăpăţânarea cu care se ţine agăţat de viaţă. În a 21-a săptămâmă de la concepţie, din interiorul uterului mamei sale, printr-o incizie de 2 centimetri prin care urma să i se coasă coloana vertebrală peste măduva dezgolită, el a scos viguros o mânuţă şi l-a apucat hotărât pe chirurg de deget... Acum, înainte să treceţi mai departe, apăsaţi aici şi priviţi. ____________________________ Copilul din fotografia de sus este el, Samuel. S-a născut 15 săptâmâni după operaţie, pare sănătos, malformaţia creierului pare rezolvată, îşi mişcă picioruşele şi are şanşe foarte bune să poată merge. Alte informaţii aici

A mai verificat o dată soliditatea legăturii cu podul, pe urmă legătura corzii de gleznele sale, a tras aer in piept şi a sărit. Îi placea să verifice şi să răsverifice totul. Calculele le terminase în două zile dar verificarea lor, pentru a nu se strecura nici o eroare, durase trei. Toţi coeficienţii fuseseră luaţi cu toate zecimalele. La confecţionare înnebunise pe toată lumea cu verificările şi paraverificările, dar îl înţeleseseră, construia o coardă de bunjee-jumping cu care avea să sară el însuşi. Ceea ce şi făcea acum, bucurându.se de căderea ameţitoare. Măsurase la milimetru distanţa între cei doi stîlpi între care avea să facă naveta întinzând firul subţire de cauciuc. Ştia pe dinafară cîţi metri de fir avea să folosească şi asta nu însemna numai lungimea corzii înmulţită cu numarul de treceri: luase în calcul şi bucla pe care o făcea firul când se întorcea pe după stâlp. Buclă care devenea din ce în ce mai mare odată ce se adunau din ce in ce mai multe fire (buclă calculată ca un arc de cerc de rază crescătoare cu fiecare trecere). Mostre de fir fuseseră trimise la patru laboratoare diferite pentru a se determina coeficientul real de elasticitate iar rezultatele fuseseră practic identice. Sistemele de prindere erau cele mai scumpe şi de sigure de pe piată dar, oricum, fuseseră instalate şi verificate de reprezentantul firmei producătoare care tocmai îi dăduse semnalul că, din punctul său de vedere, poate sări liniştit. Ştia pe dinafară la ce viteză maximă va ajunge dacă va sta drept în timpul căderii, cât s-ar reduce viteza dacă ar desface braţele şi picioarele, după câte secunde şi milionimi de secundă va începe să simtă întinderea cablului... acum ar putea încerca „de fun”să calculeze la cât la sută din înălţimea podului va atinge cablul lungimea sa normală şi va incepe să se întindă provocând decelerarea. E simplu chiar, se împarte lungimea normală a cablului la înălţimea măsurată a podului şi se înmulţeşte cu o suta. E un mizilic de calcul, gândi el în cădere ameţit de viteză. Totuşi, un rest de gînd îl enerva: nu-şi mai aducea aminte cât de înalt este podul... Poliţia a constatat că, dintr-o regretabilă eroare, lungimea corzii de bungee era mai mare decît înălţimea podului. __________________ Nu vă sfătuiesc să daţi click aici

Asta e, tată, nu te ajungi cu banii, îţi iei o a doua slujbă. Am destui colegi, mai ales dintre cei foarte tineri, care au câte două, sau dacă nu, trei slujbe. Două probleme trebuie menţionate aici. Una este că, la colegii mei, celelalte slujbe sunt în acelaşi domeniu de activitate şi e mai normal şi mai simplu aşa (la câte televiziuni sunt la noi...). Cea de-a doua este că, dacă omu-şi face datoria, pe angajator nu-l interesează ce se întâmplă în timpul liber al angajatului. Sănătate şi putere să-ţi dea Dumnezeu, că nevoie de bani în plus are oricine. Mai ales dacă eşti femeie, deci, prin definiţie, cheltuitoare.

Doamna despre care vorbesc, aflată intr-o perioadă de probleme financiare, trăia în Noua Zeelandă. De nevoie, pentru “schimbul de noapte”, a ales o altă meserie decât cea pe care o făcea ziua. Femeie cu respect faţă de lege, ea nu s-a apucat de furat, de escrocherii, sau de cine ştie ce altceva. A ales, să fie clar, o meserie legală, chiar bine plătită. Reprezentanta sindicatului naţional recunoştea că se pot căştiga pănă la 500 de dolari de-ai lor, cam 300 de verzi americani, pe zi. (Sau, în cazul ei, la schimbul trei, pe noapte.)

Nu călca nici o lege, nici măcar vreo prevedere a contractului cu primul loc de muncă.

Şi totuşi...

Primul angajator, departamentul de Poliţie al Noii Zeelande, i-a pus în vedere să renunţe la slujba de schimbul trei, deşi NZPD permite poliţiştilor săi o a doua slujbă. A ieşit, bineînţeles, scandal, “cenzurarea unor drepturi cetăţeneşti”, “abuzuri în administraţie”, “cine mai respectă legea dacă poliţia n-o face”...

Purtătorul de cuvânt al poliţiei a fost nevoit să facă o declaraţie publică în care a explicat că, deşi departametul pe care-l reprezintă “îi susţine pe cei care îşi iau o a doua slujbă”, doamna poliţist va trebui să înţeleagă că nu poate lucra ziua într-un departament de poliţie şi noaptea într-un bordel. Apar conflicte de interese(*) şi colo, şi colo.

______________________ -Fetelor, ia, că am o pauză! Care eşti liberă, bagă certificatul de sănătate la control cu viza la zi. Să nu mai bat drumu' mâine dimineaţă cu parteneru' meu.

-Da' ce, fată, săptămâna trecută tu nu-l aveai expirat? Şi ai amânat controlul! Mai lasă-mă şi pă mine pănă mâine, nu fi naşpa!

Ce poveşti inventate, tată, să vezi realitatea ce imaginaţie are!

Era casier, car'vas'zică, la ASDA, lanţ de magazine la britanici, a se vedea poza. Stătea băiatu' la casă, dădea restul, băga productele-n pungi şi sporovăia cu colegu': Că, de când n-ai mai pus-o... da' un fum nu mai tragem şi noi... face12.45, doamnă, mai poftiţi... alea-alea. Prin difuzoare muzică, casa face piu-piu-vruuum, colegul deapănă înainte o melopee cu o blondă cu cercel în nas întâlnită sîmbătă-n bar, ceva bâzâie monoton ca o periuţă de dinţi electrică. "Să vezi că e unu-n spate care probează vreuna". Din când în când câte un cărucior cu produse scârţăie, o mamă-şi strigă odrasla, casa piuie şi vurrruie încontinuu, bâzâitul pare ca se apropie, cineva tot oftează. Colegu-i dă înainte cu amănunte picante de la partida cu blonda, “să vezi cum am pus-o, şi tot ofta şi striga, şi aoleo, şi că să vezi cum mai gemea belciugata...” Difuzoarele cântă, casa piu-piu şi vrrrum, bâzâitul-bâzâie, tâmpitu' de coleg o tot imită pe aia cum gemea şi ofta...

-Termina mă, idiotule, că se uită lumea la tine!

-Da' ce-ai, frate, cu mine că nu fac nimic!

Abia acum îşi dă seama că, pe sub vocea colegului, gâfâitul se aude foarte distinct. Până să reacţioneze, peste raftul din faţă se prăvale o gospodină. În cădere se loveşte la cap şi leşina. Băiatu' cheamă Salvarea.

Nu mai vorbeşte nimeni, casa nu mai piuie, copii nu mai aleargă. Numai difuzoarele bagă-nainte cu muzica, “ce ştiu ele?” şi, stingher, se aude bâzâitul de la periuţa de dinţi, “dobitocu' o fi lăsat-o deschisă”. Atât. Vine Salvarea, lumea e îndepărtată, paramedicii îşi fac treaba, o suie pe targă şi o duc la spital. Colegul a oprit difuzoarele, nici bâzâitul nu se mai aude. Încep să comenteze intâmplarea.

___________

După radiografie şi o noapte de observaţie, gospodina de 33 de ani este externată primind o pungă. Înăuntru se afla perechea de “Ann Summers battery-operated Passion Pants” pe care o puteţi vedea aici. Chiloţeii negrii din imitaţie de piele pe care îi purtase la magazin, deţineau din construcţie în zona de... Miţi (ca să zic aşa) o sărăcie cu vibraţii care o băgase-n boală. Atît de mult încât leşinase peste rafturi.

Minte “The Sun” în articolul asta, mint şi eu

Sincer, nu prea am feedback. Habar n-am dacă se mai amuză cineva odată cu mine. Am două probleme: 1-Comentaţi aici (apasând pe comments), de bine sau de rău, să pot corecta.(Conţinut, idei, culori, fonturi, mărimi de literă etc) 2-Doritorii de a fi anunţaţi prin mail de apariţiile goangelor, să lase un comentariu cu titlul "abonare". 2bis- oricând aveţi să-mi spuneţi ceva, adrian_cristea66@yahoo.com

Telefoanele în direct în emisiuni radio sau TV au farmecul lor. Credeţi-mă că ştiu. Am făcut puzderie de emisuni cu telefoane în direct şi, cu cât subiectul era mai fierbinte, cu atât era inima mai strânsă ca nu cumva să dea românu' vreo gulgută direct în antenă. Că de-acolo... dusă e! Mi s-au întâmplat căteva şi mie, dar n-am, din păcate dovezi. Pentru ceea ce urmează însă, am găsit un extras de presa. Asa că să vă zic ce-a păţit DJ-ul ăsta la un concurs radio banal, cu premiu o excursie în Bali. Tot ce trebuia omu' să facă era ca, folosind un cuvânt care nu era în dicţionar (pe verificatelea) să poată face o propoziţie care să aibă sens. Iar dialogul, care avea loc pe un post american, a decurs cam asa: - Eşti în direct la 96FM. Cum te numeşti? -Salut, sunt Dave -Şi care e cuvântul ales? -Goan! Se scrie G-O-A-N şi se citeşte "go-an" - (...) Aşa e, nu e un cuvînt din dicţionar. Ce propoziţie vrei să formezi: - GOAN fuck yourself!!! - ...!!! Evident că sunetistul a coborât calea instantaneu iar DJ-ul s-a scos din vorbe cum a putut şi el, injurând în gând cu echivalentul shakespearian al lui "Ba p-a mă-tii!". Şi a continuat concursul. Dar, cum e periculos să te plimbi în fundul gol pe lânga Dânsa sculată, mai pe final, alt telefon: -Salut, sunt Jeff şi cuvântul meu este Smee! Se scrie S-M-E-E şi se citeşte "smee" -... OK Jeff, cuvântul nu e în dicţionar. Şi acum, pentru o excursie în Bali, foloseşte acest cuvânt într-o propoziţie care să aibă sens...! - SMEE again! GOAN fuck yourself!

______________________________

Nu spuneţi ca am inventat. Credeţi-mă, se întâmplă. Oriunde, fără să aleagă. Se întâmplă şi la noi. Nu crezi? Ia pune-ţi căştile şi... enjoy

Mi-am găsit naşul! Mi-a povestit-o un amic, legist în State. Nici nu mai contează dacă e adevărată. E zisă la banchetul Asociaţiei Medicilor Legişti din Texas, preşedintele cerând părerea audienţei. Subiectul de pe masa de autopsie era un bărbat de 25 de ani. Martorii declaraseră că se suise pe acoperişul unei clădiri de 10 etaje şi, fără să ezite, sărise în gol. (caz clar, documentat, de sinucidere) Spre ghinionul lui, la etajul 8 se afla o platformă suspendată de spălare a geamurilor, în care s-a prăbuşit fără să-şi rupă nimic. (a devenit tentativă de sinucidere) De murit, a murit în urma unui glonte-n cap, primit pe cînd cădea prin dreptul ferestrei de la etajul 9 (omucidere?) Poliţia a găsit acolo un cuplu de aproape 80 de ani care avusese o ceartă de familie, el scosese puşca, ochise şi trăsese, glonţul ieşind prin fereastră. (omor prin imprudenţă la sinucigaş şi tentativă de ucidere a soţiei? Dar sinucigaşul tocmai era, sau credea că este, în drum spre o moarte pe care el o alesese. Focul de armă a intervenit după ce el pornise acţiunea de sinucidere) Ancheta a relevat că octogenarii se certau mereu, bătrânelul ameninţând-o mereu cu arma la finalul scandalului, ca un fel de ritual. Ba, de fiecare dată, apăsa şi pe trăgaci, pentru că întotdeauna era descărcată. Nu mai ţineau gloanţe în casă de ani de zile. (nu mai e tentativă de asasinare a soţiei, iar sinucigaşul a murit... din accident?) Era clar că cineva care le cunoştea obiceiul încărcase arma. (asa deci... tentativă de crimă cu premeditare... ) De pe tubul cartuşului s-au prelevat amprentele iar ei şi-au adus aminte că, de curând, primiseră vizita unui nepot care-i considera vinovaţi de moartea mamei lui, fiica lor. Căutând în baza de date, amprentele s-au potrivit. (Stai aşa! Adică, supărat, nepotul a încărcat pe şest arma, asteptând ca moşulică să-şi ciuruiască consoarta în cadrul ritualului de scandal? Şi ajunge acuzat de crimă pentru că sinucigaşul a fost impuşcat?- Help? ) Într-adevăr, cercetările au scos în evidenţă că, în urmă cu căţiva ani, "mama lui şi fiica lor" murise, nepotul luând-o cam razna. Acum, chiar dacă mintea lui zguduită de moartea mamei funcţiona cu rateuri, urma să fie acuzat de crimă. Ei bine... Cu mintea zguduită de moartea mamei sale el se suise pe acoperişul unei cladiri de 10 etaje şi, fără să ezite, sărise în gol. În cădere, un etaj mai jos, primise un glonte-n cap... _________________________ Când povestitorul a ajuns în acest punct, eu, vizibil nervos, am izbucnit: "Băi, mai dă-te-n pana mea cu goangele tale!". Am o rugăminte: să nu v-aud!

Băi tată, să te ferească Dumnezeu de femeia care, în pofida tuturor vigisitudinilor sorţii se hotărăşte ea să pună lucrurile la punct. Cu un fel de demnitate venită dintr-o amară hotărâre luată irevocabil, e în stare să ducă la bun sfârşit orice crede ea că merită. Cu o lumină lăuntrică în ochi şi cu mulţumirea datoriei împlinite, indiferentă la ironia sau comentariile privitorilor, ea îşi poartă, impasibilă, cununa de martir. Pe scurt adică... Îsi pune omu' familia-n maşină şi pleacă la Mall. Ei mulţi, rabla bătrână, drumul lung... ajunsă în parcare maşina cedează. Omu', care ştia ce opţiune are încă inainte ca nevasta să arcuiască interogativ sprâncenele, zice: -Lasă dragă, du-te tu cu copii la cumpărături că mă bag eu sub ea şi-o dreg până vii tu. -Păi siiigur, că d-aia ţi-am spălat lucrurile, să te murdăreşti iar... -Pai, dragă, cum să...? -Lasă-lasă, vorbim când mă-ntorc! După ce a făcut cumpărăturile, femeia s-a întors în parcare. Era mai animată ca de obicei. Un mic grup de spectatori comenta din priviri şi-şi dădea coate. "Să vezi cum se face tolomacu' de râs!", gândi ea şi îşi făcu loc mai în faţă. Acolo dădu peste o pereche de picioare dezgolite, păroase şi masculine ieşind de sub caroserie. Induioşată, gândi:"Ia uite la el, cum are el grijă de pantaloni!". Îmbrăcate în nişte chiloţi cam largi, părţile pe care, de obicei, le numim private deveneau, la fiecare nouă mişcare a posesorului, din ce în ce mai... publice. Iar stăpânul lor, spre deliciul privitorilor care-şi dădeau coate, nu realiza. Ba chiar, în focul depanării, de cîte ori se rotea de pe o parte pe alta, provoca în rândurile privitorilor un fel de "Ole!" reţinut în fundul gâtului acompaniat de râsete infundate. Cu cât se opintea mai tare, cu atât se... mă iertaţi, bălăngăneau Dumnealor mai dezgolite. Şi atunci, femeia s-a hotărât. După ce a întors copii cu faţa de la maşină, s-a lăsat pe vine şi, cu hotărâre, a băgat mâna ÎNĂUNTRU, a aşezat întreg ansamblul la locul lui şi apoi l-a acoperit cum trebuie. După care, cu buzele strânse într-o linie subţire, s-a ridicat si, cu mâinile încrucişate pe piept, a sfidat pe oricine să îndrăznească să comenteze. Toţi au lăsat ochii în jos. Singura excepţie a fost soţul său care,îmbrăcat şi acoperind ochii copiilor, o privea stupefiat. Mecanicului i-au pus trei copci în frunte. ______________ North West Florida Daly News, 15 mai 2006

Nu erau prea înstăriţi. Ea avea grijă de copii vecinilor, ca un fel de grădiniţă. El lucra cu maşina de tuns iarba prin curte. Era una d'aia, tractoraş, pe care te sui şi o conduci, putând visa că eşti la curse. Ea a adulmecat că unul dintre copii şi-a umplut pempărsul. L-a lăsat afară pe cel mare, de 4 anişori, şi s-a dus în casă să-l schimbe pe cel mic. El se dădea în continuare cu tractoraşu' crezându-se la safari într-un 4x4 şi atacînd o pantă mai abruptă. Pe la jumătatea pantei motorul a început să horcăie, hărăbaia s-a înclinat, a dat înapoi vreo doi-trei metri şi toată tunzătoarea s-a oprit din tocat. Omul s-a dat jos de pe ea s-o pornească din nou şi s-a mirat ce căuta pantofiorul copilului intre lamele maşinii de tuns iarba. În pantofior se vedea şi un rest de picioruş... Familia îndurerată i-a dat în judecată, (eu le-aş fi rupt capul!). În America, unde totul are un preţ, părinţii şi-au evaluat durerea la 6 milioane de dolari. Pârâţii aveau un fel de asigurare şi ar fi putut plăti 100.000. Cum pentru suma asta poţi jeli doar un animal de companie sau doar pantofiorul de pe laba piciorului menţionată mai sus, pentru a ieşi la total, părinţii au găsit soluţia: au chemat în judecată, alături de cei doi "dibaci" (fii atent ce bombă!) şi firma producătoare a maşinii de tuns iarba. De ce? Pentru că d'aia! (dacă vi se pare absurd, staţi să vedeţi) Înainte de primul termen al procesului, în jalea şi suferinţa lor, părinţii îndureraţi au... renunţat la acuzaţiile împotriva celor doi. (mai degrabă le-au luat suta şi i-au lăsat în pace) Dacă nu e clar, recapitulăm: O iresponsabilă lasă un copil nesupravegheat pe lângă o sculă de mărunţit, un hăbăuc le face moştenitorul tăiţei iar ei se judecă cu... producătorii maşinii. Pentru că nu au inventat un dispozitiv de siguranţă pentru aşa ceva(*). Dispozitiv pe care nu-l avea nici o altă maşină de la nicio altă firmă din lume, care nu fusese nici măcar sugerat de vreo asociaţie sau ligă de protecţia consumatorului. Pe care nici astăzi nu îl are vreo maşina. Pe care... pana mea, bani să iasă! La final, după zece ore de deliberare, juriul a obligat firma producătoare să plătească părinţilor îndureraţi 2 milioane de dolari. Credeţi că-i Goangă? Iaca! (click) (Washington Times, coborâţi până la Roaroke) ______________________________ (*)Cum ar suna "Dispozitiv impotriva cazurilor în care vreţi să treceţi cu maşina de tuns iarba peste copil" sau "... pentru împiedicarea încercării de a tunde cu ea a părului de pe piept" sau "...pentru blocarea tentativelor de tăiat unghiile de la picioare" ? Sau măcar o notă în cartea tehnică "Este interzis a se folosi la tăiat părul din nas". Ţi-e clar că, în secunda doi, deja s-ar fi găsit cel puţin doi-trei idioţi care să spună: "Bine-bine, dar dacă...?"

Dormea şi el ca omu', pe spate, sforăind încetişor lângă nevastă. Avusese o zi grea. Probabil visa că e fericit. Aici a greşit!(*) Femeia l-a simţit şi s-a trezit. (Au ele un simţ al lor). După care s-a enervat. (Etete... Boşorogul...!). A vrut să adoarmă da' afară tot cârâia o găină. "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Ete şi p'asta, i s-o fi făcut de alea-alea). Si nu se mai oprea, "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Ete curva dreaq, nu se mai satură! Da' şi cocoşu' asta nou le calcă de le merg fulgii). "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Păi siiiigur, nu ca hodorogul meu, ia uite-l cum doarme!). "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Da' mai taci fir-ai a..) -Costele, dormi? -... -Costele! -... -Costele scoală si du-te să vezi ce are găina aia că nuş ce are de cloncăne-ntr-una fir-ar mama ei a... COSTELE! -...? -Păi-sigur-că-d-aia-m-am-măritat-să-am-bărbat-care-doarme-lângă-mine- ca-somnul-cel -de-veci -vai -de-mama -mea-şi-de-norocul-meu -ca-mi -a-zis-mama- fato-deschide-bine- ochii-că-ăsta -e-moale-şi-n-ajungi-departe-cu-el... -(omul e deja în picioare, fără izmene, năuc şi dezorientat) -ca-numa- împins-de-la-spate-te- trezeşti-şi-tu-să-faci-ceva-în-casa-asta-pentru -care-eu-mă -spetesc-muncind-iar-tu-vii -ca-un-nesimţit -şi-nu-ţi-pasă -că-de-atâta-respect -mă-bucur-şi-eu-în-casa-asta... -(el e tot în picioare, buimac, ştie ca TREBUIE să facă ceva dacă vrea să mai doarmă pâna dimineaţa, dar nu ştie ce. E din ce în ce mai frustrat) -ca-eu-pentru-tine-nu-valorez-mai-mult-decât-nenorocita -aia-de-găină -care-cocoie- intr-una-de-mi -vine-s-o-omor... -(el zîmbeşte fericit, a prins ideea) -păi-siiiigur-stai-acolo-ca-mutălăul-în-loc-să... -(el e în fundul gol, încă buimac, frustrat de-i dau lacrimile, dar, în sfîrsit, A ÎNŢELES.) Nea Costică a pus mâna pe satâr, a apucat găina de gât, a potrivit satârul şi a tras cu furie. A rămas în mână cu capul găinii şi cu încă ceva. Cu ceva care, până atunci, se numise în limbaj medical, propriul penis. De durere, buimăceală, frustrare sau ce o mai fi fost, pur şi simplu a aruncat-o câinelui ("Aşa! La câini cu ea, că din cauza ei mi-am luat nevastă pe cap!"). Iar câinele, animalul, a mâncat-o. Dus la spital la Galaţi, n-au avut ce să-i puna în loc. Notă: Nu mă ţin de goange. A apărut pe Rompres, apoi pe toate marile agentii internaţionale. Dacă nu credeţi, Gugăliti cu "constantin mocanu penis". Iaca mostră ________________________________ (*)Al Bundy îşi intreba o data nevasta de ce tocmai îl împiedicase să facă ceva: "Da' pe tine nu te afecta, iar acum, că nu mai fac, îţi crează probleme!!!" Peggy a fost genială: "Păi, părea că începuse să-ţi placă!"

De când, pana mea, au ajuns românii să apară la ştiri ca sinucigaşi? Că, parcă, eram poporul ăla care cântă, bea şi joacă pe la hramurile puzderiei de sfinţi din călindar - iar asta nu se pupă cu profilul de sinucigaş. N-o să vă reţin prea mult atenţia cu primul caz, cel ultramediatizat, cel anunţat în redacţia de ştiri unde lucrez cu strigătul “treabă serioasă, băieţi, explozie în Manhattan, o cladire prăbuşita!”. Posibila lovitură teroristă s-a dovedit a fi, de fapt, tentativa suicidală a unui doctor român cu origini în Roşia Montană. El a încercat să rezolve problema partajului la divorţ printr-o metodă aproape românească: “Na, făăă, firi-a dreaq'! Vrei să-mi iei tu, mie, casa dă la mama, făăă? Prafu’ şi pulberea şi cu mine-o dată cu ele, firi-a...” ...Şi a dat drumul la gaze. Asta a fost ieri şi, pâna astăzi, ştirea a fost “mulsă”, de tot şi de toţi. De la noi pâna la CNN, toţi am tot dat-o cu Manhattan în flăcări, Larry King la locul faptei şi originea română. Bomboana pe colivă era că amărâtul ăla, voind să moară, şi-a dărâmat un bloc în cap, a făcut răniţi printre pompieri şi trecători, a reactivat spaimele americanilor, dar ţinea legătura telefonic cu pompierii, după explozie, să le spună de unde să-l scoată. Cam la asta gândeam de dimineaţă când, în redacţie, cineva cu un telefon la ureche a întrebat: “E unu’ în Bucureşti, pă Bd. Timişoara, vrea să se sinucidă, cică se aruncă de pe-un stâlp d-ăsta de 10 metri, e circulaţia oprită, trimitem fly-ul(*) să dea imagini în direct?” Parcă-l vedeam, nebărbierit şi strigând răguşit: “Haoleo să moară mamaaaa!!! Nu v-apropiaţi că saaaaar! Să vie Băsescuuuuu! Să vie acu, aici!” (**) Goanga a apărut pe la prânz pe fluxul de ştiri de pe agenţii (nu vă mai dau faximil că e simplu de verificat) care povestea: Dâmboviţeanul suit pe un stâlp de 8 metri, atâta s-a agitat că s-a dezechilibrat, căzând... în interiorul stâlpului şi înţepenindu-se înăuntru, câţiva metri mai jos. Încercările pompierilor de a-l scoate nu dădeau nici un rezultat. Până când, un pompier deştept a cumpărat, de la butica din colţ, un kil de ulei de gătit pe care i l-a turnat în cap. După care, totul a mers... uns: în aplauzele şi râsul asistenţei, l-au scos la lumină zgâriat, prăfuit si imbibat de ulei. Băi tată, e cert: nici măcar lustruiţi de occident, la sinucideri nu ne pricepem. Căpătăm doar altă anvergură ______________________________ (*)Unitate mobilă de transmisie în direct (**)Că aşa-i pe malul Dâmboviţei. Pe malul Hudsonului doctorul Bartha trimesese un e-mail guvernatorului statului New York, guvernatorului Californiei, Arnold Schwarzenegger, şi unor personalităţi de la postul de televiziune Fox News. La noi doar tehnologia lipseşte, nevoia de comunicare, nu.

Cică să dai totul pe altarul muncii şi vei obţine preţuirea colegilor şi recunoştinţa companiei... Căc..t ! Uite, un Georgică din America a fost găsit în weekend uşor decedat la biroul său aflat într-o hală imensă cuprinzând mai multe birouri (mese) aparţinând unei edituri din New York. Şefii l-au comemorat ca pe un angajat model, muncitor şi tocmai aflat sub atenta observaţie a managementului care îi urmărea toate mişcările în vederea promovării. (Păcat de el, tocmai acum...!). Colegii cu vechime au scos în evidenţă cum îl cunosc ei de 30 de ani, cum venea el mereu printre primii şi pleca printre ultimii. Angajaţii mai noi n-au avut voie să ia cuvântul dar şi-au amintit cu invidie de tipul ăla uşor ciufut şi retras care nu-i lăsa să se afirme în faţa şefilor venind în fiecare dimineaţă înaintea lor. Că "săptămâna-trecută -parcă-înnebunise -am-încercat-şi-eu-să-mă-evidenţiez-la-şefu -da-mi-a-zis-ia-uite-la-George -a-venit-primul-şi-încă-nu-a-plecat". "Şi a doua zi am venit şi mai devreme da' ticălosul deja ajunsese. Atunci am încercat să stau mai mult decît el da' pe la 11.00 noaptea am cedat nervos şi am plecat că mă aştepta o gagica in club." "Şi acum, scârba dracului, a trebuit să mai şi moară pe baricade! Şi când? In WEEKEND ??!!! Să se dea mare că el lucrează şi in weekend!". "Uite d'aia nici măcar nu l-am salutat toată săptămâna trecută!" Autopsia a relevat că George Turklebaum făcuse infarct în timp ce corecta un text şi, aşezat la biroul lui, murise. Luni, la începutul săptămânii trecute, cu cinci zile în urmă! (aici aveţi şi dovada)

Ai dreaq americanii ăştia, au văzut prea mult Ally McBeal. Oricine poate da în judecată pentru orice. Culmea e că mai şi câştigă. Un şmecheraş american şi-a asigurat pentru o sumă de bani considerabilă o proaspăt cumpărată (şi scumpă) cutie de trabuce. A asigurat-o, printre altele, chiar şi împotriva incendiului. (Numa' la americani o să vezi aşa ceva) După care, încet-încet, unul după altul, le-a fumat. Apoi a dat în judecată firma de asigurări ca nu vrea sa-i plătească asigurarea. (Dacă ne-am fi oprit aici, ne-am fi minunat doar de tupeul omului din "Ţara tuturor posibilităţilor!. Dar...) Judecătorul a decis că, deşi cererea era frivolă, deoarece nu erau stipulate în asigurare excepţii la cazurile de incendiere pentru care nu se acoperă pagubele, firma de asigurare va plăti 15.000 de dolărei verzişori de-ai Unchiului Sam. (Acu' deja vă gândiţi la câte ocazii d'astea aţi întîlnit dar "n-aţi avut sânge-n agregat") Tipul chiar a primit banii (Aşa Tată! Yessss! Lumea e a celor care ştiu să smulgă, nu să aştepte să primească!) În ziua în care a încasat cecul a fost dat în judecată pentru 24 de capete de acuzare privind incendierea intenţionată a unei proprietăţi asigurate. Doi ani puşcărie si 24.000 de dolari amendă! (Acum, comentaţi voi! - click aici, dedesubt)

Băi tată, acum, chiar să-ţi fie frică să mai scapi şi tu o, cum să zic... pe limba oamenilor delicaţi i se spune "flatulenţă"? Nu ştiam ce pericol ne paşte de fiecare dată, mai ales dacă mai şi umblăm cu foc, ca activitate paralelă. (Fumători matinali, v-am captat atenţia?) Să vezi. Cică unu s-a dus la doctor să-şi opereze o aluniţă de pe fund (voia omu sa fie sexy). Drept pentru care, proaspăt bărbierit (mai degrabă "curierit", că "bărbieritul" e pentru barbă...), iată-l pe masa de operaţie unde chirurg, asistentă şi, mă rog, restul echipei, se uită în, ca să zic aşa, aluniţa lui. Câmp operator steril, reflectoare de vedeai şi în... peste tot, bisturiu electric, că aşa e modern... ce mai, tot tacîmul. Şi cum se muncea acolo, pe bune (nu ca la oftalmologii noştrii simulanţi), mai de emoţie, mai de anestezie, "omul cu curu-n sus", pornind de la premisa că doctorii, oricum, poartă mască, scapa una mică. Mică-mică, da' devastatoare! În drumul său spre libertate gazul a trecut nefast pe lângă filamentul încins al bisturiului electric şi s-a aprins. Zona genitală, bine îmbibată, conform procedurilor, cu dezinfectant, a luat foc si ea... (Deja, în rândul barbaţilor, simt un fior. Aveţi şi de ce!) Acu' omul dă în judecată spitalul, iar replica medicilor e dărâmătoare: "A fost doar un accident nefericit". Băăăăi, la stomatolog când te duci, îţi bagă un miniaspirator în gură pentru salivă. Voi ce-aţi păzit?

Uneori, de amuzament, m-apuc să povestesc despre ce lucruri, întămplări sau fotografii ciudate am mai găsit pe internet. De cele mai multe ori, reacţia celorlalţi este: "Te ţii de goange!" "Oare?" zic eu... Aşa încât, cu onoarea "ciobită", m-am hotărât să postez aici dovezile care atestă că atunci, de fiecare dată când am povestit, NU am minţit. (...cu excepţia, evident, a istorioarei cu broscuţa de la marginea drumului, dar aia e altă poveste...) Sunt sigur ca voi găsi oameni care mă vor înţelege, oameni care găsesc şi ei GOANGE. Le aştept pentru a le publica!