"GOANGA ZILEI"

Sydney

2007-01-02T15:18:00.000+02:00

Puneti-va in locul lui Tobi Gutt, nemtalau de 21 de ani. Dupa cum scrie Reuters din 1 ianuarie 2007, asteptase cu nerabdare vacanta asta si, mai ales, revelionul. Avea de gand sa strabata jumatate de planeta numai pentru a-l petrece cu prietena lui in indepartata metropola australiana. Isi luase biletul de mult, prin internet. Se pregatise si sufleteste, dar si cu bagajele. Avea tot ce putea fi mai nou in materie de tricouri si de pantaloni scurti, sorturi, costume de baie, sandale, espadrile, ochelari de soare, creme de protectie... pana mea, ca tot omul care face revelionul pe plaja la aproape 40 de grade temperatura. Ma rog, nu scapase de maica-sa pana nu-si luase si un laibaras mai gros, sa nu-l traga curentul, dar era la fundul bagajelor. Pe 30 decembrie s-a imbarcat in avion, cu toate bagajele la cala. Drumul a fost lung. Mai a mancat, mai a baut ceva, a mai dormit, a mai stat de vorba cu lumea prin avion, "unde mergeti - la Sydney - dragut!", a mai dormit ceva, "da, auziti, daca mergeti la Sydney, nu e in partea celelalta? - nu, ca sa vedeti, am obtinut un pret bun pe o ruta prin Statele Unite - aha, dragut!", a mai mancat ceva, a mai dormit putin, "auziti, da' noi aterizam in Portland, Oregon, e bine pentru dumneavoastra? - ah, da, ca si eu tot acolo schimb avionul - aha, dragut!", si s-a pregatit pentru aterizare. Mereu isi spusese in gandul lui ca, la cata geografie stia, se putea ajunge in Australia prin Statele Unite, nu? Spera sa nu aiba probleme. N-a avut. Si-a recuperat bagajele fara probleme, a gasit persoana care il astepta sa il indrume fara probleme, si-a depus bagajele in urmatorul avion fara probleme, ce mai , o transbordare fara probleme. Singura intrebare era ce pana mea cauta el in cursa regionala catre Billings, Montana? Ma rog, o fi un aeroport international nou... nu s-a facut de rusine intreband. Noroc ca zborul a fost scurt. La coborare, pe un aerodromas de jucarie, i s-a aratat avionul biplan catre care trebuia sa alerge daca voia sa-l prinda. Era ultima cursa a zilei catre Sidney, Montana, un orasel petrolier de aproape 5.000 de locuitori... Noi le zicem greseli de dactilografie. Americanii le zic "typos". Cert e ca una de-asta, facuta la tastatura computerului, il dusese pe amorez in alta emisfera, pe alt continent, la 13.000 de Km distanta de iubita lui, in plina iarna boreala. Si-a binecuvantat mama pentru laibarasul de lana pa care i-l pusese in bagaje. A stat acolo 3 zile pana a primit de acasa 600 de euro pentru un nou bilet pana la o destinatie scrisa corect: Sydney, Australia

Ce-i la rece nu se strica (da, si ce arde nu putrezeste!)

2006-12-17T17:06:00.000+02:00

Maaare e gradina lui Dumnezeu, dar se pare ca are gardu' mic, ca multi nebuni l-au sarit.
Nu-i asa ca ati auzit si voi de goanga aia ca nus'cine si-a spalat hamsterul bine-bine si pe urma, ca sa nu raceasca, la pus imediat la uscat? In cuptorul cu microunde?
Eu si acum continuu sa cred ca e goanga, dar nu despre asta e vorba.

Derrick Leigh Hardy (foto) de 21 de ani traieste de peste doi ani cu prietena lui care are un copilas de 10 luni.
Stati asa, nu va ganditi la prostii, nu au cuptor cu microunde.
In schimb, intr-o seara pe la 11, ea a plecat un pic, lasandu-l pe el sa aiba grija de bebelus si de fratele mai mare al acesuia, de patru ani.
Ca parca-l vad:

Aoleo, ce ma fac, ca eu n-am talente de babysitter, ca daca se scoala, ca daca incep sa planga, da stai, ca cel mare nu mai plange. Da' or dormi bine? Hai ca pustiul e bine pus in pat dar brotacul asta cum o sta pe bancheta de masina de am adus-o eu de afara? Ahaaaa, cica e mai jos si daca e sa cada nu se loveste. Aoleo ce emotii am. Mi s-a facut si sete. Ia sa iau eu o gura de apa de la bucatarie.. asa... aoleu! Unde-i copilul? Aha, a cazut. Vezi? Desteapta fata, nu a cazut de sus! Da' daca nu vedeam, hei? Mai bine il punea pe masa sa aud cand cade. Asa... daca nu vedeam ca e cu fata in jos? Cu fata in jos? Pai sa nu se sufoce, ia sa-l ridic.
Aoleo, ce frige! Are febra. Are febra? Ce sa-i fac? Ii suflu!
Ii suflu, da' ce, e supa? Mai bine ii pun pe fata o carpa rece, din frigider. Ia, pun carpa in frigider, se raceste, i-o pun pe fata.... nimic!
Hai afara. E luna mai dar poate mai adie vantul, e un pic racoare, se mai raceste. Hai pe veranda, hai ca daca mai si alerg se face curent...
Gata, am obosit, nu mai pot sa alerg. Ia uite, tot fierbinte e!
Hai in casa!
Ca sa fac eu, ce sa fac... sa mai racesc o carpa...

(si aici l-a palit ideea)

De ce sa racesc carpa care sa-l raceasca pe el? Ha? N-am invatat eu pe strada ca intotdeauna sa elimini intermediarii?
(vedeti? n-are cuptor cu microunde, n-are creier, dar frigider....)

Asa ca a bagat copilul in congelator.

(Ia sa numaram pana la zece sa ne revenim: 1, 2, ... 10-Gata!)

Unii bebelusi au noroc. Politia a consemnat ca nu trecusera mai mult de 40 de secunde pana a intrat mamica pe usa. Sau cel putin asa consemneaza "The Guardian" din 24 noiembrie, de unde am luat si noi stirea.

Procesul e inca pe rol

Goanga cu securizarea granitelor

2006-11-09T17:54:00.000+02:00

Ne-a batut UE la cap cu securizarea granitelor de ne-a spart. S-a investit mult, mai intai in Vest, pe urma in Est, mare program, fonduri europene, spaga, comisioane lucrari date la firme capusa, orice numa sa iasa treaba buna.

Omar Hayssam poate depune marturie: granita e sigura ca o strecuratoare.

Dar sa nu ne autopersiflam prea tare. Ce, americanii o duc mai bine, de exemplu?. Iar ei au probleme mari din cauza imigratiei ilegale,ei au fonduri si tehnologie investita,problema securizari este problema serioasa, mai ales dupa 9/11, e dezbatuta in campaniile electorale...

Nu te joci!

Asa a zis si Raj Peter Bhakta. Adica un fost participant la showul NBC “The Apprentice,” care datorita notorietatii dobandite acolo a devenit ulterior (ce plm, suntem la americani), candidat republican pentru Camera Reprezentantilor din partea Districtului 13 in Pensylvania de Est.

(Trec peste aberatia ideii, vorbim altadata cum de ajunge Gigi Becali sa urce in sondaje)

Si, cum va ziceam, fiind el in campanie electorala intr-un orasel de granita, a vorbit despre fragilitatea granitei cu Mexicul. Dupa care...

Pentru cei care n-au rabdare sau placa de sunet,sau cunostinte de engleza, pe scurt:

Bhakta a inchiriat 3 (trei) elefanti (doi africani si unul indian, sa nu fie acuzat de incorectitudine politica) si i-a adus la granita. (pot sa zic "pe ascuns", sau suna ridicol de absurd?)

Acolo, ziua in amiaza mare, a trecut Rio Grande calare pe elafanti.

De mai multe ori, inainte si inapoi.

Acompaniat de o trupa de 6 mariachi inchiriata special pentru asta.

Trupa care canta din toti bojocii.

N-a aparut nimeni...

(pauza de ras)

Mai am un singur citat:

If I can get an elephant led by a mariachi band into this country, I think Osama bin Laden could get across with all the weapons of mass destruction he could get into this country,” - Raj Bhakta

Goanga despre socializare

2006-11-08T23:00:00.000+02:00

Io-s Ratty a lu' Gary Kay din Dunnington, la cateva mile dă York. Sa nu va aud cu” Lugu-lugu, ce dragut si simpatic ieeee...” ca ne suparam.

M-am saturat de chestia aia cu “celebritatea se plateste”. Sunt si eu un tip care ii place dupa o zi de lucru la ferma sa iasa si el la un pub in oras, ce pana mea o fi asa greu de inteles! Ies pe portita si ma asez la coada in statia de autobuz si nu-i bag in seama pe fraierii care ma barfesc si-si dau coate aratandu-ma cu degetul. In functie de autobuz, cand ma urc, ori izbucnesc aplauze, ori bombane cate o baba cum ca de ce ma lasa sa urc.

“Mamaieeee, segregetia s-a abolit de mult!”

Acu' soferii ma cunosc da' pana i-am invatat cu mine... a fost amuzant cum isi faceau cruce. Nu trebuia sa spuna nimic: cum deschideau usa, hop si eu sus.

Cum sa nu ma iubeasca toti?! Orice sofer nou pe linia 10 pierdea cel putin un pariu in ceea ce ma priveste. Frumos e la coborare. Cand ajung la periferia York-ului si deja ma pregatesc si ma duc la usa, nu mai vorbeste nimeni in autobuz. E chiar penibil!

Uite d-aia, uneori, iau autobuzul scolii.Acolo totu-i clar, copii ma iubesc, nici nu stii cand trece vremea. Cand un sofer nou a trecut pe langa mine fara sa opreasca, au strigat copii sa ma ia si pe mine.
Da' sa revenim.
Mie-mi place la Black Bull, de pe Hull Road, o carciumioara cocheta, de margine de orasel unde am eu o barmanita care ma serveste mereu cu carnati de doua ori pe saptamana. Si ma iubesteeeee...!

Nu inteleg de ce am ajuns atat de celebru!

De cateva ori pe saptamana iau autobuzul, petrec o seara placuta la carciuma si iau autobuzul sau o ocazie inapoi acasa. Punct. Ce va minunati atata ?!

Poate pentru ca sunt... caine?

(ia uite pozele)

________________________________

Dupa cum ne anunta Daly Mail, de curand localul Black Bull si-a schimbat proprietarul, a devenit mai de fitze, barmanita a demisionat iar accesul cainilor a fost interzis.

Ratty frecventeaza acum ,la fel de asiduu, Rose and Crown Pub, ceva mai in josul strazii.

Mai rau ca Houdini

2006-10-31T15:19:00.000+02:00

Mai tineti minte cand v-ati intalnit prima oara cu cabinele alea de sticla pline de jucarele in care puteati plimba bratul unei macareale? Bagai o fisa si, daca erai dibaci, puteai pescui de acolo cine stie ce mutunache de plus.

Da' mereu se intampla ceva. Nu nimereai, nu se strangeau ghearele bine, alunecau, se clatinau, se agatau ... niciodata nu reuseai sa iei nimic.

Si era enervant, atat de enervant incat mai cereai o fisa, mai incercai... si tot asa. Era reactia psihologica normala, din manual, d'aia erau construite asa.

Robert Moore, n-avea studii de psihologie, nu stia ca la manual zice sa repeti operatia de un numar de ori pana nu mai ai fise. El.. era o fire inventiva pentru cati anisori avea. Se gasea la Mall cu bunica si alti pustani. Bunica, fire inventiva, le-a dat cate un dolar si le-a zis distrati-va! Atras atat de tare de papusica infatisandu-l pe SpongeBob SquarePants si frustrat ca, dupa un numar de incercari, tot nu a reusit sa o scoata din cabina de sticla, Robert n-a mai bagat inauntru fise.

Enigma pentru toata lumea cum a facut, s-a bagat inauntru PE SINE.

Iaca poze, dati click:

Stati ca mai e! Ce a urmat, pare romaneste. Cabina se putea descuia doar cu cheia. Dar Cheia, era la un fel de "Doamna Mimi". Doamna Mimi lipsea, dar, oricum, nu putea deschide decat in prezenta lu' Domnu' Popescu. Care era la o nunta. Asa ca au chemat pompierii. Care n-au fost lasati sa taie cabina, ca era pe bani, iar copilul nu era in pericol. Ba chiar se juca multumit cu toate jucariile inauntru. Pompierii au inceput s-o demonteze. Activitatea a mers pana au ajuns la balamale, care se puteau desuruba doar dinauntru. Unde era doar Robert. Care avea doar cativa ani. Care a primit o surubelnita si a fost invatat un joc nou: "Hai sa desurubam balamale!". Copilul, dupa ce s-a catarat pe o movila de papusele si a tras vartos de surubelnita, le-a desfacut.

Cand si-a dat seama ca, daca le desurubeaza, va fi scos de acolo si luat de langa jucarii,era prea tarziu. Abia atunci, dupa cateva ore de distractie, a inceput sa planga.

Problema majora a majorei majorate

2006-10-27T19:40:00.000+03:00

Baaai tata, si eu care cautam tampenii prin cele agentii de presa, in loc sa remarc ceea ce-mi flutura in fata ochilor.

Nu trebuie sa mergi departe, trebuie doar sa ai curiozitatea sa intri pe forumuri.

Muuulta lume necajita!

Ca e plin de ciumpalaci, m-am convins de mult. Dar ceea ce urmeaza, este incredibil: postul initial si reactia la el de pe un forum , m-au facut pe mine sa spun “Hai, ca prea e goanga!!!”

Daca sunteti sensibili, nu cititi. Eu am inca intepaturi la inima.

De ras!

________________

Click, pe rand, pe cele 7 titluri. Sunt 7 pagini consecutive ale forumului.

1-Fetelor, am o problema,

2-Prima reactie , 3-Pareri , 4-Sfaturi , 5-Analiza pe text , 6-Analiza pe text, continuare , 7-Concluzii

PS. Poza de sus NU e facatura

Cleopatra copilu' munune

2006-10-25T13:05:00.000+03:00

Nu-i aşa că pare incredibil?

Un copil, o... zgâtie, un drăcuşor cu ochii mari, o... fătucă, fără să umble mai mult dezbrăcată, fără să apară la emisiuni mondene ca fostă amantă de v.i.p., fără să umple revistele cu dimensiunile sânilor, fără să facă în direct comparaţii între virilitatea lui X versus dotarea lui Z, doar cântând, obţine recunoaşterea.

Succesul fetei lui Stratan, chiar aşa disputat cum este, nu e o noutate şi n-aş fi vorbit despre el dacă n-aş fi dat pe Evoca, în portofoliul userului littlebig, peste o parodie a celebrului "Ghiţă" realizată de DJ Ică şi MC Bubutză.

Ia ascultaţi aici: &lt;br&gt; Şi acum să revenim:

Mie parodia mi se pare cel mai clar indicator că parodiatul a făcut ceva la superlativ. Este omagierea (sau miştocăreala) supremă.

Un amic din state căruia i-am trimis parodia n-a înţeles nimic. Am fost nevoit să-i spun povestea copilului de 3 ani, că a susţinut în concert 28 de piese, că are deja scos un album care, culmea, se şi vinde, că s-ar putea să intre în Guness Book, că...

Ştiţi care a fost reacţia lui? "Mă, lasă-mă cu goangele taleeee, că sunt sătul!"

Cine le recunoaşte este rugat să....

2006-10-05T16:18:00.000+03:00

Despre afişele cu WANTED am aflat în copilărie, urmărind westernurile hollywoodiene. Mereu mă intrebam cum reuşeau "răii" să-l recunoască pe "băiatu" numai după desenul acela neclar şi de o asemănare mai mult decît aproximativă. Da' mă rog, era în filme.
Pe urmă, am văzut prin ziare poze ale urmăriţilor de către miliţie (rar şi în poze neclare) sau poliţie (deja era altceva). Pe urmă ne-am şmecherit şi siturile de pe internet ale Interpolului sau FBI-ului ne arată chipuri la super rezoluţie, să le tot recunoşti dacă le vezi.
De curând însă, în Germania, s-a trecut la un nivel superior.
S-a dus neamţul la poliţie cu un set de poze:
-Uite-uite, herr polizist, am făcut poze, uite excroaca!
Herr unteroffizier ia pozele, se uită cu foarte mare atenţie la ele, studiind îndelung fiecare detaliu. Il cheamă şi pe colegul lui care se uită şi fluieră admirativ:
"La fix! Un lucru făcut profesionist."
"Danke!"
"Da' cum s-a-ntâmplat, herr doktor?"
"Păi, după operaţie, că nu durează mai mult de o oră, asta de zicea că o cheamă Tanja, a zis că iese un pic la aer şi... dusă a fost. La fel şi ailaltă, din poza asta. S-au înregistrat sub nume fals, am verificat"
"Bine că le-aţi fotografiat"
"D'apăi cum, că era munca mea!"
"Şi vreţi să le dăm în urmărire, nu?"
"Naturlich, herr offizier. E munculiţa mea şi nu mi s-a plătit"
"După pozele-astea, nu?"
"Naturlich, aşa cum vor face şi cei de la Bild care vor publica pozele"
"Astea?"
"Astea!"
Intr-adevăr Bild a publicat o fotografie alături de îndemnul ca cine le întălneşte si le recunoaşte să anunţe poliţia. Poliţie aflată pe urmele mai multor excroace care, după ce au beneficiat de serviciile domnului doctor, au fugit fără să plătească.
Noroc că apucase să le fotografieze...
Nu excroacele, bre, că aşa era simplu. Ce-l interesează pe el moacele pacientelor? El fotografiase rezultatele operaţiei, că lucrase ca un adevărat artist. Ia uite ce lucrătură minunată de mărire a sânilor a făcut. Ia uite ce zglobii apar în poză. Că d-aia zicea, la fel ca cei de la Bild care publicaseră poza sânilor pe cinci coloane:
Cine îi intâlneşte şi îi recunoaşte, este rugat să...

Totul pentru victorie

2006-10-05T01:28:00.000+03:00

Bangkok. Preparativele pentru meciul oficial. In joc, titlul mondial versiunea WBA. Festivitatea cântăririi. Presă, lumini, aparate de fotografiat, camere ale redacţiilor sportive. Interes mare. Tocmai îşi pune în joc titlul Somsak Sithchatchawal(*) campionul ţării gazdă.
Chalangerul, Celestino Caballero din Panama, nici el vreun fugit de acasă. Zvonurile susţineau însă că, la cei 30 de ani ai săi, se luptase din răsputeri să slăbească pentru a ajunge sub cele 55,3 Kg. ale categoriei.
Cum ziceam, momentele cântăririi. Oricum, nu mai e ce-a fost. Pe vremuri Cassius Clay transformase festivitatea în spectacol mediatic cu rating maxim ("voi pluti ca un fluture şi voi înţepa ca o albină") cu declaraţii incendiare şi demonstraţii de virtuozitate oprind lovituri la milimetri de faţa adversarului. Acu', nu se prea întâmpla nimic, cu excepţia citirii cântarului. Mai era doar zvonul ăsta că panamezul ar fi supraponderal.

Vine tailandezul, se citeşte cântarul, zîmbete, bliţuri, aplauze, joc de picioare, cîteva croşee în aer.

Vine şi Caballero, se urcă, oficialul priveşte pe cântar şi, după liniştea care se lasă, toată lumea înţelege că se întâmplă ceva. Caballero se dă jos, face câteva lovituri de fiţe prin aer, îşi dă halatul jos şi se urcă iar pe cântar. Pauză. Se dă iar jos, zîmbeşte la camerele care au pornit toate, ia o poză marţială pentru fotografii, iese din papucii de firmă în care era încălţat, se suie iar pe cîntar. Pauză, coboară iar. Tăcerea e solidă ca o cărămidă venită în cădere liberă de la etajul nouă unde stă vecinul cu care te-ai certat pentru locul de parcare. Caballero scoate de pe el tricoul cu sigla sponsorului şi dă cu el de pământ. Nu contează că gestul îl va costa bani buni. Se suie iar pe cântar. Pauză. Se aude un distinct "Carramba!", un fel de sinonim pentru "Gâţii mă-sii de 10 grame !!!". Se dă iar jos. Panamezul se uită la camerele de luat vederi şi la aparatele de fotografiat. Reporteriţa de la "Deportivo" se uită la panamez. E bine făcut şi mai are pe el doar o pereche de chiloţei. El se gândeşte la imaginea lui apărută mâine în toate ziarele sportive şi la ştiri. (**). Ea se gândeşte la imaginea lui pur şi simplu. El gîndeşte "în definitiv, ce pulpa mea!", ea tot la aia se gândeşte...

Oare o va face?

Hotărât să învingă, El Caballero şi-a scos chiloţii şi s-a suit pe cîntar. Nimeni n-a scos un sunet(***) până cînd oficialul n-a citit entuziasmat: 55.300!
Urale, bliţuri, aplauze.
Ah! Şi nu, nu am imagini de la cântărire!
(incercaţi la Reuters)
_____________
(*)Să citiţi voi numele ăsta!
(**)Şi dacă n-ar fi fost aşa răcoare în sală... 'raţi ai dreaq cu climatizarea voastră cu tot!
(***)Mă rog, cineva a oftat

Parcare interzisă

2006-10-03T23:41:00.000+03:00

Credeţi-mă că am citit/văzut multe.
Am citit multe trăznăi poliţieneşti pe net, am văzut semafoare astupate cu panouri publicitare, am fost oprit de poliţişti care negăsind ce să-mi impute, au încercat să mă amendeze pentru nefolosirea centurii.Am văzut semne de limitare de viteză acoperite de crengile copacului de alături, netăiate tocmai pentru a putea pune radarul 100 de m mai jos, am văzut...
Ce mai, funcţionarul public român e în stare de orice, numai să-ţi ia un ban.
Ei, da, tată, da' a venit omu' primăriei din Salford, Manchester şi a luat tot caimacu'!

Acolo e ca la europeni: ca să nu zică nimeni că n-a înţeles, în afară de faptul că se pune semnul de staţionarea interzisă, i se şi... vopseşte (era să zic altceva) o dungă galbenă lângă bordură. Clar, nu te opreşti pe dunga galbenă. Dar...
La ei, ca şi la noi, e ţara plină de şmecheri. Intr-o zi, i-au asfaltat omului strada şi, până să vopsescă şi dunga, s-a făcut noapte. Vine omu seara acasă nu vede dunga şi zice:
-Nu e dunga, nu e interdicţia. Vă sparg la nas, ce-o să-mi faceţi? Şi a parcat la bordură.

Ha! A subestimat imagiaţia omului primăriei.

A doua zi pe la prânz, cînd să plece la treburi, a băgat de seamă că maşina sa se afla călare pe o mândreţe de dungă galbenă iar în parbriz îl aştepta o amendă. Şi-a scuipat în sân, şi-a făcut cruce cu limba în cerul gurii, şi-a jurat că asnoapte n-a băut şi n-a fumat nimic ilegal şi, mai ales, că n-a parcat pe nici o linie galbenă...
Nimic! Linia era tot acolo, la fel ca tichetul de amendă, cu care în Anglia nu te joci. Îl plăteşti dacă nu vrei belele. Cu cine să te cerţi, cine să te creada?
Chiar înainte să-şi facă programare la un doctor de „glumeţi”, a remarcat în ştergătorul de parbriz o altă foaie de hârtie care i-a redat speranţa în sănătatea lui mintală. Doi tipi din blocul de vizavi îi povesteau cum echipa municipalităţii a trasat dunga galbenă până la maşină cu utilajul de vopsit. Apoi un „pictoraş” a vopsit-o sub maşină, după care au continuat cu utilajul mai departe, în timp ce un „oficial” îi proptea satisfăcut în parbriz amenda.

Parcă v-aud: „ Dă-o-n Doamne Iartă-mă, că prea e gogonată!”
Aşa gândea şi împricinatul. Era un început, dar nu era de ajuns pentru un proces în Anglia.
Noroc însă cu tehnica modernă. Unul din martori înregistrase momentul pe camera telefonului. Dacă nu mă credeţi pe mine, poate îi credeţi pe cei de la The Sun

Organili stie, dom'le

2006-09-29T23:54:00.000+03:00

Circula un banc acu' vreo douăzeci de ani cu Cernenko la Kremlin care -şi anunţă aghiotantul:
-Fă-mi legătura cu preşedintele Vietnamului, i-am promis că-l sun la prânz.
-Tavarişci prezident, datorită diferenţei de fus orar, acolo încă nu e prânzul.
-Bine, atunci trimite telegrama aia de felicitare preşedintelui american...
-Tavarişci prezident, datorita liniei de schimbare a datei in SUA e incă ieri.
-Bine-bine, atunci trimite o telegramă de condoleanţe poporului indian pentru moartea nefericită a premierului lor...
-Tavarişci prezident, asasinarea Indirei Gandhi va avea loc abia mâine...
.....
Mi-am adus aminte de bancul ăsta cu "oameni informaţi" acum câteva ore când am primit la slujbă un comunicat de presă de la SPP în care se spunea:

După participarea Excelenţei sale, Prinţul Suveran Albert II la Dineul de Stat oferit de preşedintele României, la ora 2245, acesta s-a retras singur în camera sa de hotel unde a rămas până a doua zi dimineaţă la ora 0845, când şi-a reluat participarea la activităţile programului oficial. Serviciul de Protecţie şi Pază subliniază faptul că, în acest interval de timp, Prinţul Suveran Albert II nu a avut vizite private şi nu a părăsit spaţiul de cazare.

(pauză de compilare)
Wau!
(pauză)
Da' cine a zis că a primit vizite?
Era, cum vă zic, în seara închiderii "franco-foliei" şi noi, cei... "neiniţiaţi", am luat foc să aflăm amănunte.După o vreme, aveam să aflăm că, în ziarul "Cotidianul" de mîine va apărea ştirea că prinţul a primit nişte vizite feminine autohtone.
Vorbim de ediţia ziarului din 30 septembrie care, probabil, abia atunci se trimetea la tipar.
Sunt purtători de cuvânt care reacţionează lent, sunt servicii de presă care până elaborează o dezminţire te plictiseşti. Comunicatul de presă al SPP este datat 29 septembrie.
Venită de la SPP, dezminţirea apăruse înainte să apară ştirea.

Eşti nebună dar, dacă aşa vrei tu...

2006-09-28T19:55:00.000+03:00

Băi tată, dacă-şi pune femeia în cap ceva, n-o opreşte nici vântul, nici pământul. Ana doar îi aducea de mâncare lui Manole şi a răzbit prin tot şi toate(*), dar să mai fie vorba de nuntă... de nunta EI!!!

Povestea începe cam aşa:
-Eşti nebună dar, dacă aşa vrei tu, du-te!
-Aşa vreau, zise Nicky şi se sui în maşină.
Era ora 10 dimineaţa. Cu maşina a dat o fugă până la Bristol, căci avea programare la coafeză. De acolo s-a dus să-şi ridice de la croitoreasă rochia de mireasă, aşa cum era programat. S-a pregătit şi, la 4 dupăamiaza, primea pe deget o verighetă într-o biserică din Brislington în faţa a peste 100 de oaspeţi ce-şi primiseră invitaţiile cu câteva luni în urmă. După care, emoţionata mireasă, a plecat cu proaspătul şoţ să-şi sărbătorească nunta la un hotel din Bristol antamat din timp. La petrecerea la care mireasa a şi dansat, au stat până pe la ora zece seara.
Ce e aşa de neobişnuit?
Păi, în timp ce dansau la nuntă, el a întrebat-o:
-Mai ţii tu minte unde eram aseară?
Cu o seară înainte erau în restaurantul în care se cunoscuseră, când, pe Nicky a luat-o durerea de burtă. Să fie mâncarea? Nu, că el n-avea nimic.Să fie sarcina? Nu, că până acum nu avusese nimic şi, oricum, termenul era abia peste 3 luni, oho-ho! Mai degrabă erau emoţiile nunţii de mîine. Hai acasă. Pe la 2.30, durerile erau aşa mari că au dus-o la spital. Acolo lucrurile s-au accelerat un pic şi, la ora 3 noaptea, Nicky deja născuse un băieţel. A stat cu el până dimineaţă, când şi-a cerut externarea. După cum vă spuneam, era cam ora 10, în faţa spitalului, când doctorul îi spunea:
-Eşti nebună dar, dacă aşa vrei tu...
__________________________
(*)...şi la ce i-a folosit....
Pentru verificare AICI

Goldeanu' tatăăă!!!

2006-09-27T18:39:00.000+03:00

Aurul ca simbol al bunăstării. Sau, pe altă limbă, "ai goldeanu pă tine, eşti ciumec tată!!!" Ceea ce vedeţi alături, nu este o făcătură. Este, pe bune, imaginea bulibaşei Zaharia Bureata, din Buzescu -Teleorman, aflat la petrecerea tiganeasca de la Costesti, judetul Valcea. Asta pune capac şi îi lasă cu nasul în jos, ruşinaţi, pe toţi gherţanii pe care îi ştiu sau pe care i-am văzut, pe stradă, în cârciumi sau la volanul unor maşini bengoase. Cu cămăşi descheiate peste burţi păroase lasa să se vadă ce "potenţi" sunt ei (mânca-v-aş!). Cu cât gâtul e mai tras în jos de "tonajul de goldean", cu cât seamănă mai mult cu laţul cu care e legată căţeaua Laika (a mai citit si nepoată-mea, băăăăăi, câte ceva!!!) cu atât e omul mai baştan. In condiţiile astea, iaca ce probleme are Preşedintele tadjikistanului Emomali Rahmonov. La ei, moda e un pic "preluată constructiv" (că văd că aşa fac toţi). Era omu' în "vizită de lucru" prin şcoli (că politicienii asta fac anual, în jur de 15 septembrie, indiferent de ţară) iar profesorii se plângeau de lefurile mici (că profesori asta fac anual, în jur de 15 septembrie, indiferent de ţară). Şi cum scandau ei la unison, dom' preşedite a remarcat că, de câte ori se ajungea la o vocală, era orbit de o strălucire luminoasă.Când tăceau, se făcea mai întuneric. Pe urmă a vorbit un profesor că nu-i ajung banii. A făcut o glumă şi a zâmbit. Incăperea s-a luminat. Când şi ceilalţi profesori tadjici au zâmbit, fotografilor li s'a blocat diafragma iar SPP-iştii lor au sărit să-şi protejeze preşedintele ca la explozie. Pentru domnii profesori, sintagma biblică "Gură de aur" era luată ad-literam, zâmbetele profesorale scoţînd în evidenţă lucrări dentare din metal nobil. Ceea ce l-afăcut pe preşedinte să declare că, şi urmează un citat, "va interzice angajaţilor de stat să poarte dinţi de aur, într-o încercare de îmbunătăţire a imaginii ţării pe plan internaţional"(*) Păi dacă e aşa, vă daţi seama ce imagine de ţară bogată ne-a făcut Bulibaşa?. Deja văd urmaşi ai lui Porta sau ai Micuţului umblând prin ţară cu cleştişorii la îndemână. _______________ (*)Aşa relatează site-ul Ananova, consultat de Rompres.

A venit de la ruşi şi a trecut de la vaci la om

2006-09-27T02:41:00.000+03:00

No, azi nici nu mai interpretez! Pur si simplu enumăr faptele şi e de ajuns.
Sunt din ce în ce mai îngrijorat de românul care preia totul in mod creativ. Începând cu democraţia, pe care a aplicat-o "originală" pe vremea lui Iliescu şi continuând cu aplicarea îmbunătăţită a perceptelor mafiei în spaţiul dâmboviţean.
Dar, să lăsăm consideraţiile. Un pic mai în urmă vă spuneam despre văcarii rusnaci care, cu voie de la stăpănire, îşi puteau hrăni vacile cu tulpini si seminţe de canabis.
Mai bine nu scriam!
Uite că cineva a citit şi s-a grăbit să aplice totul şi la noi, dar într-un mod "constructiv". Adică... să sară peste "cu voie de la stăpănire". Rezultatul? Iaca ce scrie MEDIAFAX citat în ziarul Gândul din 20 septembrie 2006:

Animale hranite cu canabis, la Botosani Politistii de frontiera botosaneni au declansat cercetari in privinta a cinci localnici din Botosani, care au cultivat 2,5 hectare cu canabis, taranii hranindu-si animalele cu seminte de canabis.

Chiar şi aşa, aş fi lăsat-o moartă cu canabisul, dacă n-aş fi primit, direct de la IGP, următoarea notă care demonstrează că românul este "ucigător" de inventiv:
____________________________________
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
Telefon: / Fax: 021-316.66.65
Bucureşti, 26 septembrie 2006
Internat în spital după experimentarea unei „Retete noi” - lapte cu … cannabis
Tânărul este cercetat de poliţişti pentru consum de droguri
Ofiţerii Serviciului de Combatere a Criminalitatii Organizate Vrancea îl cercetează pe V. Bogdan-Gabriel, de 20 ani, din municipiul Focşani, judeţul Vrancea, care a ajuns la spital, după ce a consumat plante de cannabis fierte în lapte.(*)
Din primele cercetări a reieşit faptul că plantele au fost culese de pe raza comunei Goleşti, jud. Vrancea, de către V. Bogdan-Gabriel împreună cu T. Ionut-Sorin, de 19 ani, din Focşani.
Totodată, în urma cercetării la faţa locului, poliţiştii au mai identificat asemenea plante, crescute spontan pe marginea drumului, care au fost recoltate, rezultând o cantitate de 1,685 kg.
În urma expertizarii de catre specialisti din cadrul IGPR-DGCCO – Laboratorul Central de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori, a rezultat că plantele acestea apartin genului « cannabis ».
Cercetarile sunt continuate în vederea documentarii intregii activitati infractionale, cauza fiind inaintata spre competenta solutionare DIICOT- SIICOT Galati.
SERVICIUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
_________________________
(*) Stai un pic: fiartă? in... lapte?

Lost in translation

2006-09-22T11:38:00.000+03:00

Azi una scurtă, că mă grăbesc. Ai zice că numai românii scot broşuri gen “eterna şi fascinanta Românie”. Ei bine... Oficialii israelieni au scos şi ei o broşură prin care doreau să aducă vizitatori la un festival de muzică şi artă ţinut în august. In limba originală titlul voia să spună că “Nu mai există alt oraş precum Ierusalimul”. Pentru a avea audienţă, broşura a fost tradusă în engleză şi distribuită în zeci de mii de exemplare (ne asigură“BBC” ). Intenţia era să convingă oamenii... să vină. Din cauza titlului, nu ştiu cât de bine au reuşit pentru că, în loc să traducă “ Jerusalem- there's no city like it!", au tradus: "Jerusalem - there's no such city!"
_______________________________
Nota: ieri şi azi am fost oarecum absent deoarece am demarat “Proiectul Nigeria”, un blog despre Escrocheria Nigeria sau “Tocmai poţi face rost de câteva milioane de dolari, ia scoate mata nişte bani”. Schema e veche dar eu, din amuzament, am răspuns. Acum corespondăm şi e ca la şah: el vrea să mă păcălească pe mine, eu încerc să-l păcălesc pe el... Care vrei să te bagi la elaborat de strategii, dă un semn.

Vaca psihedelica

2006-09-21T21:49:00.000+03:00

Măăăă mânca-v-aş gura!
Nu mai ştiu dacă pe la ruşii din Urali a ajuns chestia cu "vacile nebune" da' din câte se arată, iarna asta sigur se vor potcovi, din când în când, cu câte o vacă zăpăcită.Cred că nu se va mai mira nimeni dacă, pe uliţele satului, vor vedea cornute blajine, cu ochii înceţoşaţi, stând pe coadă şi zâmbind tâmp. Noroc că nu vorbesc căci altfel, probabil, vor povesti despre nesfârşite câmpuri de porumb purpuriu... unduindu-se sub un soare violet... stropit de o ploaie oranj curgând de jos în sus... iar muzicaaaa... muzicaaa...
Toate astea ar dobândi,cât-de-cât, un înţeles dacă v-aş spune că ne aflăm în ţinutul unde se cultiva marijuana la greu. Şi, ca să nu fie descoperită de DEA-ul rusesc, se cultivă printre loturile de porumb sau floarea-soarelui. Astea sunt din belşug, căci este o regiune a crescătorilor de animale. Ghinion, însă, căci "antidrogii" ruşi şi-au pus ambiţia (*) şi au distrus culturile.
Cu totul.

Marijuana şi porumb la un loc, să fie ei siguri că n-a scăpat nimic ilegal. Că n-aveau timp să aleagă, iar printre cucuruz şi floarea-soarelui erau amestecate vreo 40 de tone de "cânepă indiană".
Aşa că au "ras" tot.

Cu cow-boii rusnaci, însă, nu te pui. Rămaşi fără furaje pentru iarnă, în pericol să le moară cirezile de foame, văcarii au făcut "revoluţie" şi au convins (**) autorităţile că... n-au făcut bine. Şi că ei au nevoie de furaje. Şi că să-moară-mama-că -te-sparg -dacă-n-am -ce-da-la-vacă!
Drept pentru care, neavând de unde să dea furaje, autorităţile au dat, ca la noi pe vremea lu' Împuşcatu'... aprobare. Nu pentru Dacie peste rînd, nu pentru ARO, ci pentru a-şi furaja peste iarnă vacile cu... marijuana confiscată de Serviciul Federal pentru Controlul Drogurilor.(***)
"Asta avem, asta vă dăm, să fie sănătoase şi fericite. Nu ştim ce gust va avea laptele da' dacă daţi la copii şi se fac mai deştepţi, anunţaţi-ne.
Dacă nu, nu!!

Vă daţi seama ce norc că bovinele sunt pricopitate?
(Ehem... adică... şi au copita despicată aşa... ca un V...)

Păi e la fix! După ce mai trag o porţie de... "furaj" pot ridica V-ul către tine în timp ce-ţi şoptesc cu voce gâtuită:
-Peace, maaaaan!
_________________________
(*)Or fi fost şi la ei alegeri, trebuia cineva să se dea mare...
(**)Bănuiesc că or avea legătură cu existenţa unor coase, topoare sau bastoane agitate festiv pe sub geamurile primăriei
(***)Cel puţin aşa zice Novaia Izvestia, citată de Reuters pe situl NBC.

Şi cînd le-am dat un picior...

2006-09-19T16:57:00.000+03:00

Am un respect deosebit pentru cei care nu se lasă doborâţi. Nici chiar atunci când 9 din 10 dintre semenii lor ar face-o.

Lui Kate (foto) îi lipseşte o parte din piciorul stâng. Poartă o proteză. Nu, nu este “handicapată”. Merge fără probleme. Ba chiar aleargă. Aleargă atât de bine încât este... atletă. Şi, ca atletă, trebuia să participe la Paralympic Games- 2006 de la Amsterdam de luna asta. Venea fata too-ocmai din Noua Zeelandă, şi de acolo vii cu avionul, cu certitudine. Tot aşa, ca fostă deţinătoare a recordului la 400m la categoria ei, a cam umblat cu avionul de colo-colo, pe la reuniuni sportive. Acum se ducea la Amsterdam la Campionatele Mondiale. Mai avea de făcut un zbor scurt de la Londra la Amstredam

Ei, da, dar a ajuns pe aeroporturile britanice, (alea innebunite de măsurile de securitate) care i-au spus că... trebuie să dea proteza la cală, “la bagaje”. Că nu o poate lua cu ea în cabină nici măcar ca “bagaj de mână”(*). Iar la proteste britanicii răspundeau una şi bună: “sorry for the inconvenience but...”

Şi uite-aşa, “obiectul” în valoare de 8.425 USD a fost incredinţat pe mâinile sigure ale British Airways. Atât de sigure încât, chiar ei dacă ar fi vrut să-l fure, nu ar fi fost în stare.

Căci nu mai ştiau unde l-au pus.

Ajunsă la Asterdam după scurtul zbor, atleta a vrut să facă un antrenament. Aşa a aflat că sistemul britanic de gestionare a bagajelor cam şchioapătă. La plângerea ei, i s-a trimis, târâş-grăpiş un răspuns: “ar putea fi la Heathrow, într-un hangar alături de alte 20.000 de bagaje”. Adică, cine vrea, poate s-o ia pe ghicite (Pălărie-ntr-un picior...) şi să caute.

Şi să nu uităm, femeia era acolo să concureze pentru o medalie. Alergănd!

După câteva zile, cu intervenţii, firma producătoare a acceptat să mai facă, în regim de urgenţă, (în general durează săptămâni) un exemplar pe specificaţiile atletei. Care a plecat la faţa locului. (Deşi se punea problema, cum o să aducă proteza la Amsterdam. Cu avionul?)

Oricum, de antrenat nu se putea antrena!

Pâna la urmă a învins tenacitatea britanică. După ce a luat “la mână” cele 20.000 de bagaje din hangar, au găsit coletul cu pricina. Atleta pierduse aproape o săptămână de antrenamente, prinzând la limită startul concursului.

A luat medalia de bronz

________________

(*) Mai degraba...”de picior”?

Ia, electrocuteaz-o puţin!

2006-09-18T11:22:00.000+03:00

(Magazinul benzinăriei din McKeesport, ora 14.39)

... bing! Vînzătorul scoate din cuptorul cu microunde un pacheţel. În virtutea obişnuinţei îl desface, sughite puternic şi leşină. Colegul sosit să-i dea ajutor are şi el un şoc văzând cum din pacheţel iese ceva... aşa... ca un penis

(ora 14.35) Maare plictiseală, frate, la benzinăria asta, abia mai intră căte unu' să ia o soda sau un pachet de ţigari. În rest, tooot felul de bulangii sau care-cu-ce-au-mai-săltat-la-autostop şi acum încasează în toaletă un “aconto”. Ete-i de exemplu p-ăştia doi! El se codea să intre în toaletă, dar ea îl ”împingea” cu privirile. El o privea rugător, ea, mai că nu bătea din picior. Pe urmă el a intrat, să vezi că în curând intră şi ea, după o vreme, să nu intre amândoi odată. Aoleo, ăsta a ieşit deja! Şi ce moacă vinovată are... Ce dreaq a fost tot ritualu' ăla cu “du-te mă, ba nu mă duc”? Şi ce, pana mea, are în mână? Ete că i-l dă ei. Şi ea de ce vine la mine? “-La microunde? Sigur, doamnă! Două minute.” .... bing!

(ora14.32) Mă, femeia asta e nebună, pă cuvânt. Dacă nu fac ca ea, cine ştie de ce ar fi în stare, cealapadia. Şi, nu înţeleg, de ce are nevoie de... un penis? Bine-bine, e de cauciuc, e fals, da' de ce vrea nebuna să mă piş în el până-l umplu? Ie-te cum se-ncruntă la mine. Uite-l nebuno, ţine-l! De-abia l-am umplut, că de emoţie...

(ora 14.31) Oooof, bărbaţii ăştia, până îi urneşti tre' să le dai cu ceva în cap şi să le explici ca la copii. Ce e aşa greu de înţeles? Pentru angajare trebuie să dau o mostră de urină iar eu nu sunt “clean”, pe când el, da. Până a înţeles dobitocu' că tre' să se pişe în puţa aia de cauciuc mi s-a răcit şi cafeaua. Aoleo, să vezi că pe frigu' ăsta se răceşte mostra pâna tre' s-o dau şi se prind ăia. Ce pana mea, ia să i-o dau lu'ăsta s-o bage puţin la microunde...

(seara târziu, la Ştiri) ...iar noi, în calitate de anchetatori, nu am putut obţine nici un răspuns clar la întrebarea “dacă testul de urină trebuia să fie dat de o femeie, de ce a folosit un penis fals?” ____________________

NOTA: Sunt întrebat dacă nu cumva mă las păcălit de glume de pe internet pe care le “înghit pe nemestecate”. Răspunsul este Nu, fiecare postare are link-ul către pagina-sursă, de preferat site-ul oficial (vezi adresa) al unei agenţii sau altei surse de informare mass media. În cazul de azi, NBC11 sau Washington Post

Alo, Ciomu? " You are not alone..."

2006-09-16T11:36:00.000+03:00

Dom' deputat trecea prin cadrul detectorului de metale la Otopeni.
Piu!
Vă rog să scoateţi obiectele de metal din buzunare, aşa, treceţi...
Piu!
Mai căutaţi vă rog, brichete metalice, chei, mai bine daţi haina jos...
Piu!

O fi de la curea, vă rog să scoateţi cureaua...
Piu!
Aveţi mărunţiş în buzunare la pantaloni? ... Nu, nu o să vă rog să-i scoateţi! Scoateţi doar tot ce aveţi în buzunare şi puneţi acolo...
Piu!
Mergeţi vă rog cu colegul, da, domnul acela impozant...
(...)Intraţi, vă rog, scoateţi vă rog cămaşa... (Piu!) Şi pantalonii... (Piu!) O să vă rog şi... restul... (Piu!)
(...) Tre' să vă fac un control al cavităţilor... Da' ce, nu vă simţiţi bine? Că sunteţi cam palid... Nooo, nici n-o să simţiţi...
(...)Alo!-Nu strânge domnule-nu mai strânge-Alo!
(...) Şi aici tot nimic...
Piu!
(...) Dom'le, dacă piuia la vreun loc cu os, te intrebam de vreo fractură mai veche prinsă cu şurub da' ăsta piuie la burtă. Ai vreun os în burtă, hă-hă! Cum? Aţi avut o operaţie? Şi ce, au uitat înăuntru cheia de 14, hă-hă!

(Mai departe, cităm din Evenimentul Zilei, 4 iulie 2006)

Pe 8 ianuarie 2003 Francisc Pecsi, parlamentar UDMR a fost operat la Spitalul Clinic de Adulti pentru corectarea unei operatii mai vechi. "In toata perioada de dupa operatie am simtit o presiune si o durere in abdomen", a declarat el. După incidentul de la aeroport deputatul s-a dus la un control la Spitalul Universitar Bucuresti. "La radiografie am vazut ca am o lingura in mine si ca manerul facea presiune pe vezica urinara, existant pericolul ca aceasta sa fie sparta", spune Pecsi. A fost operat la spitalul bucurestean. Deputatul isi aminteste perfect obiectul: "E lingura-lingura, avand pe maner inscriptia "szul.kli", ceea ce in limba maghiara ar putea fi tradus "clinica de ginecologie". Fostul parlamentar banuieste ca lingura a ajuns la Spitalul de Adulti din Cluj-Napoca impreuna cu ajutoarele din anii ‘90."Era atat de veche, incat partea concava era deja plata, iar pe alocuri avea urme de rugina, in ciuda faptului ca era din inox", isi aduce aminte pacientul medicilor clujeni. Lingura descoperita in abdomenul deputatului Pecsi, in apropierea vezicii urinare, se afla astazi la camera de corpuri delicte a Judecatoriei Cluj-Napoca.

Aştept comentarii

De la viol la nunta...

2006-09-14T16:55:00.000+03:00

...că aşa e şi cinstit iar un adevărat gentelman aşa îşi răscumpără greşala.
Mă rog, toată treaba s-a întâmplat în Sudan, astfel că, aşa cum era şi de aşteptat, “gentelmăneala” a mers mai greu.. Şi ce dacă? Bine că s-a terminat “cum se cuvine”.
Oricum, de început începuse cu scandal. După cum ne relatează BBC, perechea a fost surprinsă “în exerciţiul funcţiunii”de către “Mr Alifi” din Hai Malakal. Acesta a povestit că pe la miezul nopţii a auzit zgomote puternice şi imediat a ieşit afară din casă găsind-o pe iubita lui fetiţă posedată sălbatic de “Mr Tombe”.
Evident că, lezat în onoarea lui de familist, Mr Alifi a reacţionat instantaneu, (*). ”Sudan Tribune”consemnează cu scrupulozitate că acesta ... a întrebat “What are you doing there?”(**)
Cum dânsa era, cum să mă exprim eu mai subtil... capră, Mr. Tombe, uşor ridicat pe vârfuri, luat pe nepregătite de întrebarea lui Mr Alifi, s-a dezechilibrat şi a căzut, putând fi astfel prins şi legat.
După care au fost chemaţi bătrânii satului să-şi dea cu părerea. Aceştia au zis că nu trebuie implicată poliţia, că totul se poate aranja omeneşte. Iubăreţul să-şi răscumpere greşala, să plătească 15.000 de dinari sudanezi drept dotă şi să-şi ia noua nevastă acasă şi să aibă grijă de ea. Ceea ce s-a şi întâmplat articolul încheindu-se cu vorbele, citez, “and as far as we know they are still together “.
Ce frumoooos!
Acu, cineva ar putea comenta că, ce nasol, la sudanezi partea feminină nu e băgată în seamă, nu are drepturi, nu are nici un cuvânt de spus. Alţii i-au decis soarta doar pentru că ea, pur şi simplu, la un moment dat, a stat capră.
Aşa e. Singura obiecţie ar putea fi că nu “ a stat capra” ci... era o capră.

Ce beeeelea!
_______________________
(*)... iar presa, în conformitate cu rolul ei, a descris tot.
(**) Vă închipuiţi reacţie mai idioată?

Viaţă grea de poliţist

2006-09-13T18:29:00.000+03:00

Poliţistu' stătea mândru la intersecţie şi veghea. La un moment dat, pe lângă el trece un Peugeot, zigzagând din margine în margine de drum, cu doi tipi certându-se . Aha, zice el, am prins beţivii, şi îi opreşte.
-Actili-carnetu-şi-asigurarea!
(şoferul... pauză)
-Alo, domnu', actili-carnetu-şi-asigurarea!
În liniştea care se lasă, poliţaiul bagă intrigat capul pe geam, moment în care şoferul pur şi simplu... STRIGĂ:
-HA! CE? CE SE-NTÂMPLĂ?
Poliţistul, cu un proaspăt cucui în ceafă îşi aranjează furios cascheta căzută pe-o ureche. Intervine pasagerul:
-Domnu'poliţist, nu vă supăraţi, el e din Irak. L-a prins o explozie. Aşa e el... surd!
-Surd? Şi ce mama dreaq caută să conducă dacă e surd? Vrei să facă vreun accident? Cum i-au dat carnet dacă e surd?
-Aaaa, nuuu, Domnu'poliţist, că încă n-are carnet!
-Ce faceee? N-are carnet, e surd şi conduce maşina pe carosabilu' de la drumurili publice?? Iaaa... dă-l jos...!
Pasagerul îi urlă şoferului să se dea jos. Când acesta coboară, poliţistul remarcă la el tremurul accentuat al picioarelor. Pasagerul coboară să-l sprijine:
-Domnu' poliţist, v-am zis: era la el în Irak, cînd, de-odată, o explozie....
-Lasă dracului explozia că explodez eu! Mai e şi moale dă picioare! Cu ce apasă ăsta pe pedale, frate, că fac infarct? Spune-i să-mi dea un act, ceva.
Pasagerul îi urlă cererea în urechea aia bună şoferului. Acesta dă din cap, se caută în portofel şi îi întinde poliţistului un act ţinut într-o mâna ce are... doar două degete.
-Hîgh!, zice poliţistul în primul moment. Apoi îşi revine. Ai, săm-bag... ! Cum dreaq trage ăsta de volan? Şi dacă mai zici ceva de explozia aia te sparg!
-Domnu' poli...
-Gurrrra! Băăă, voi faceţi mişto de mine, bă? Un pic de respect pentru organe...! Iaaaa, ce stă cu ochelarii ăştia de şmecher pe nas? Dă bă ochelarii jos, ce, eşti surd?
-De fapt, chiar este, ştiţi, o explo...
-Măăăă piş pă explozia voastră! E surd, cade de-a-n picioarelea, n-are degete să ţină volanul, şi conduce maşina fără carnet cu cinzeci la oră? Un pic de respect!
Se pare că urletele lui au reuşit să penetreze urechea cea surdă căci şoferul, cu mâna aia la care mai avea doar două degete, a apucat ochelarii de şmecher şi i-a dat jos.

Explozia îl lăsase şi fără ambii ochi.
________________________
Deşi pare un banc, ştirea e reală, e transmisă de Reuters şi preluată de Yahoo news. Povestea s-a lăsat cu o condamnare de trei luni cu suspendare. Orbul conducea (cu ce membre mai avea valide) după indicaţiile urlate în urechea aia surdă de pasagerul maşinii care avea carnetul... suspendat.

Emoţii în faţa camerei

2006-09-12T02:25:00.000+03:00

Omul obişnuit ajuns în faţa camerei se comportă ciudat.
Am văzut sumedenie de fotografii de epocă în care el, invariabil, lua o poziţie marţială, chiar dacă era doar amploiat la STB.
La începuturile mele în televiziune mai şi „făceam trotuarul”, adică filmam anchete cu oameni de pe stradă. 17 ani mai tîrziu am invitaţi în platou şi văd acelaşi lucru: oamenii normali, vioi şi simpatici în discuţia dinaintea filmării, cînd aud cuvântul „merge”, devin scorţoşi şi cu reacţii exagerate.
Anul trecut, într-o documentare despre mizeria din Bucureşti am găsit un „bloc” ocupat de nişte... mă rog, care aruncau gunoiul la blocul de alături, prilej de amenzi de la primărie. Trec peste absurditatea ideii şi vă zic că „vecinii”, ca să-i depisteze, şi-au montat camere de supraveghere (*). Urmarea? Oamenii se imbrăcau frumos, unii chiar se bărbiereau, ieşeau din bloc, zâmbeau la cameră şi... aruncau gunoiul tot la vecini.
Pe urmă s-au montat cele „aproximativ 59”(**) de camere pe DN1. Am un amic care, de cîte ori trece pe sub o pasarelă pe DN1 îşi pune palma streaşină la ochi- „să nu-l pozeze”.
Cum ziceam, dileală maximă cînd apare camera. Totuşi, până acum, au fost doar reacţii pasive. Inglişmanul despre care vreau să vă povestesc, însă, a întrecut toate aşteptările. Mergea şi el cu maşina, mai „repegior”, ce-i drept. După ce a trecut de camera de supraveghere a traficului (la ei este pusă vizibil, să ştie toată lumea) şi a realizat că e inregistrat, i-au sosit „spumilii”. Şi-a pălit o palmă peste frunte „oh, bugger, how silly of me!”(***) şi s-a dus la serviciu (o firmă de montat şine). Acolo este foarte folosită Thermita, un amestec din care se făceau bombele, astăzi banal în industria sudurilor. Ca să scape de amendă, a luat thermită, s-a întors la afurisita de cameră, a pregătit maclavaisu’ şi a iniţiat reacţia. Explozia a facut „muci” investiţia de 11.700 de lire sterline.
Ciumete, nu?
Ciumete pe dracu’! Idiotul nu s-a gândit nici o clipă că imaginile, sunt ele surprinse de cameră, da’sunt stocate pe hardiskul din cutia de alături, care n-a păţit nimic. Şi care-l arăta atât depăşind viteza legală, cât şi întorcându-se mai târziu, parcând maşina în faţa camerei...
Ce mai, când e vorba de camera de luat vederi, oamenii iau decizii ciudate. El, de exemplu, a luat patru luni .
_________________________
(*)hai, cruciţi-vă, să pot trece mai departe!
(**)citatul e real. Se pare că nici poliţia nu ştie cu exactitate cîte are (Doooh! Poliţia!)
(***)e tot un fel de „cuhm mohrţii mă-sii?!”, da’ mai cu stil

Ce face Dânsa din om...

2006-09-11T20:25:00.000+03:00

Stiu că subiectul, în general, a fost vehiculat şi pe la noi. Pentru cei care încă n-au aflat, pe râul Vuoksa, lângă St. Petersburg, a avut loc turneul de rafting pe păpuşi gonflabile. Dar nu asta e inima povestirii mele, este doar pretextul.

Demarat în 2003 şi sponsorizat de un număr de sex-shop-uri, turneul a adunat anul acesta peste 400 de... “sportivi” care s-au aruncat în apele reci şi repezi ale râului, călare pe o femeie gonflabilă şi au încercat să străbată cei 1200 de m ai cursei.

Până aici, mulţi dintre Dvs ştiaţi. Ce e interesant s-a întâmplat către sfârşitul cursei.

Relatările martorilor sunt unanime în ceea ce priveşte dificultatea cursei. Apa era foarte rece, curentul foarte puternic iar femeile... alunecoase(*) Se pare că cel mai dificil era să te menţii... “călare”. Iar băieţii “prestau” de zor, încurajaţi de pe mal:

-Dă-i tată, dă-i tare dacă vrei să termini!

-Ivaneeee, ţine-o băăă de ţâţe că o pierzi!

-Strân-ge'o-ta-re'n-tre-pi-cioa-re!

-Bagă-bagă-bagă-bagă-bagă-bagă......!

-N-o lăsa să te dea jos, Igore, că nu te mai sui pe ea... câtu-i hău'!

-Rămâi între picioare, rămâi între picioare!!!

După eforturi aplaudate de privitori, Igor Osipov, de 40 de ani, cel care cucerise respectul privitorilor pentru fermitatea cu care se ţinuse “călare”, a trecut linia de sosire din faţa juriului. Care juriu, a avut prilejul să se mire că Igor... stătea într-o poziţie ciudată. Poziţie ce spunea multe despre faptul că nu căzuse niciodată. A fost acuzat că, în ciuda apei foarte reci, zbânţuiala în apă cu “păpuşica”, apucatul sălbatic de diferite... “extremităţi” şi excesul de adrenalină specific cursei, îi asiguraseră... rigidizarea unui dispozitiv de (a)cuplare foarte eficace cu jucăria. (Ce faaaaceeeee???!!! A-notat cu “Dânsa-n-trânsa”????)

Cum aşa ceva era motiv de eliminare(**), s-a trecut la examinarea probelor.

Aşa încăt juriul a cercetat-o pe... “umflata” domnişoara.

A cercetat-o drept în... i s-au uitat în... ca-să-zic-aşa-şi-anume-direct-la... locul faptei...

L-au descalificat.

_________________________________

(*)iar prin asta înţelegem sensul propriu, pentru cel figurat garantând memoria oricărui bărbat.

(**)regulamentul spunea că “păpuşile gonflabile sunt pentru înot, nu pentru sex”(să moooori tu!!!)

Notă: cel puţin aşa susţin AICI

Sondaj

2006-09-08T11:29:00.000+03:00

Vă rog să aveţi amabilitatea să participaţi la un sondaj cu întrebarea : Cât de des veniţi pe acest blog? Trebuie doar să lăsaţi un comentariu cu unul din răspunsurile A,B sau C, adică A - este prima dată B - citesc uneori C - citesc zilnic Mulţumesc

Telefonul de la umbră

2006-09-08T09:42:00.000+03:00

Aveam la şcoală un profesor de “Atelier” cu un tic verbal care ne strămba de râs: la orice, găsea o modalitate să adauge “băga-ţi-l-ai în cur!”

“Asta-i pilă triunghiulară, băgaţi-o-ai în cur!”. “Aşa se taie cu bomfaierul, băga-ţi-l-ai în cur!”

Noi, pe drumul către casă, râdeam în hohote imaginând fel de fel de dialoguri pe care le-ar fi putut avea “Băgăciosul”, cum îi spuneam noi. “Adu nişte cretă, băga-ţi-o-ai ...! De ce n-ai udat buretele, băga-ţi-l-ai...!” Poanta a rămas iar ştacheta s-a ridicat permanent, că, deh, eram nişte draci de copii: Ia-ţi ghiozdanul de pe masă, băga... Deschide uşa, băga... Ce, a-ntârziat tramvaiul, băga-ţi-l-ai...

Ba ţin minte cum, mai tîrziu, într-o seară, în parcul Circului, cu toată gaşca, după ce i-am făcut capul mare unui tocilar despre ce ar trebui să-i spună la telefon Sorinei de care era îndrăgostit, am incheiat apoteotic arătând către măgăoaia de metal din cabina de lângă noi(*):

-Şi acu' pune mâna şi sun-o-n pana mea de la telefonu-ăsta, băga-ţi-l-ai în cur! Băieţii s-au prăbuşit de râs la absurditatea ideii că ochelaristul ar putea deţine ascuns atît de intim un... ditamai telefonul.

De atunci a trecut ceva vreme, Sorina s-a măritat, iar eu n-am mai sunat de la un telefon public de nu mai ţin minte. S-au inventat şi mobilele, care s-au tot miniaturizat pănă s-au oprit la o dimensiune rezonabilă. (Oricum nu de dimensiunile tubului lui Papillon). De ce vă bat la cap cu asta? Pentru că, nereuşind să afle cum de nişte “fraţii Cămătaru” locali îşi conduc totuşi afacerile dintr-o închisoare de maximă securitate din Salvador, anchetatorii au făcut nişte radiografii. Iată una dintre ele AICI.

Pe scurt, au găsit telefon, charger şi o mulţime de cartele, toate învelite în pungi de plastic şi băgate... acolo unde nu bate soarele.

Alo, domnu', vedeţi că vă sună intestinu'!

_______________________

(*)Fac parte din generaţia care a prins vremurile de dinainte de “mobile”. Dacă nu voiai ca părinţii să audă “aburelile” cu care “puneai mintea pe moaţe la duduci”, sau te pălea amocul când nu erai acasă, trebuia să foloseşti telefoanele publice. Care erau metalice şi... imense.

(**) Sursa este AICI, vedeţi că are şi related video

S-a spart ghinionul (?)

2006-09-05T13:36:00.000+03:00

Băi tată, dacă e să ai ghinion... ai, ce mai! Indiferent ce ai face, cum te-ai suci, tot pe invers cazi. Şi, a propos de căzut, să vorbim despre sporturi extreme şi despre... zborul cu parapanta. Adrenalina te face dependent. Aşa ajungi la sporturi extreme şi încercări riscante. Nu ajunge că foloseşti doar o jumătate de paraşută (glumesc) şi că te arunci de pe o stâncă în speranţa că “prinzi” aerul şi nu te prăbuşeşti ca un bolovan. Ce dacă eşti la discreţia curenţilor de aer? După o vreme nu mai ajunge. Şi atunci te duci să faci saltul... pe Înălţimile Golan, în nordul Israelului, către graniţă, într-o zonă unde nu s-au stins (şi nici nu se vor stinge aşa uşor) ecourile războiului.

E... incitant să ştii că te poate nimeri, nu neapărat vreo rachetă sau altă minune tehnică, ci chiar şi o banală puşcă, (hai să-i punem şi lunetă)

Moaaaaahmă ce ciumete sunt eu, cum mă ţin de cârpa asta şi zbor, dinspre Israel către graniţa cu “prietenii”ei de-o viaţă. Sunt supertare! Na, să vedem, ce se poate întâmpla? Moare vântul? Pierd controlul? Mă impuşca vreun grănicer că vreau să fug? Mă impuşcă vreun ciuhap de dincolo că vreau să-i atac? Oaaah ce bine mă simt...!

Nu ştiu... e ca şi cum te-ai sui pe bloc să-ţi montezi antena într-o noapte ploioasă şi ai ameninţa, cu stâlpul ţinut în mâinile ude, norul întunecat ce se frământă deasupra, luminat de fulgerele din jur: inevitabil, pînă la urmă, reuşeşti să-l enervezi pe zeul de serviciu. Nu ştiu care dintre ei era de jurnă, da' o fi suflat el vântul invers, o fi rupt vreo sfoară... cert e că l-a doborât pe nesăbuit. Cred că la început a vrut să-l facă “muci” şi, ca un suprem rafinament al cruzimii, a vrut să-l ciocnească de panourile alea răsărite de-a-n zdrulea în mijlocul deşertului. Dar, văzându-l cum se prăbuşeşte în cercuri mici dincolo de ele, nu ştiu de ce, s-a răzgândit. Cert e că paraglaideristu' (*) a scăpat de mânia zeilor cu picioarele paradite şi cu nişte oase rupte. Dar în viaţă.

După o vreme a deschis ochii. “Choool! Moaaaahmă ce taaare a fost! Alraaait diuuud! Păcat că s-a terminat ! Acu' vor veni să mă caute...”

Intr-adevăr, au venit, şi nu ştiau: e noroc... e ghinion...

Căzuse într-un câmp minat (**)

___________________

(*) Nu râde, ce, parapantist sună mai bine?

(**) Sau cel puţin aşa zice Reuters

Cap de linieeee!

2006-09-04T13:41:00.000+03:00

Mai, manaca-l-ar tata, e chiar atat de greu?

Ca, vorba aia, imi mai amintesc si eu cum umblam noptile, schimband tramvaie, venind de la cate un chef din partea ailalta a orasului. Ma mai lua somnul, dar de fiecare data, la capatul traseului, ma trezeam scuturat de cate vatman. Imi striga in ureche de saream pana in tavan: “cap de linieeee!” Pe urma era metroul, pe care-l schimbam intre Dristor 1 si Dristor 2. Adormit de zbantuiala si berica aveam incredere ca, odata ajuns la capatul traseului, conductorul ma va da afara din garnitura,“protejat” impotriva damfului meu de nelipsita patrula de militisti.

Ei bine, Maria n-a avut atata noroc

Venea si ea acasa din Malta. Era cam obosita. Fusese la distractie, in vacanta, fara parinti, pe o insula cu cluburi si plaje, pana mea, are 17 ani! La varsta asta nu ratezi dormind nici o secunda de vacanta. Dar toate lucrurile frumoase se termina, asa ca s-a suit in avion, si-a luat la revedere cu un oftat de la insula, a ciugulit ceva dupa decolare si s-a asezat confortabil caci i se inchideau ochii. A visat ca e fericita, a visat ca a venit Zana Papadiilor s-o intrebe ce dorinte are si ea a vrut sa fie inapoi in Malta, la plaja, la noii ei prieteni. Zana tzing!, cu bagheta, ea a zambit fericita... Ce vis frumos...!

Cand a deschis ochii, avionul tocmai ateriza. S-a intins... s-a uitat pe geam... si a vazut aeroportul din Malta!

(semnal sonor: “Pa-Ba-Bi-Baaaa!” -Moaaaahma ce tare e zana asta...!)

Ei bine, nu, n-a fost Zana Papadiilor! A fost ca la destinatie nimeni n-a verificat daca a coborat toata lumea din avion. In piscinele gigant din Brazilia, odata pe ora se scoate toata lumea afara si se verifica de inecati. Astia n-au fost curiosi sa afle daca nu le-a facut vreunul infarct in timpul zborului? Nu mai zic ca n-a facut nimeni curat... Cand a iesit scandal ca fata a zburat din Malta in... Malta, tot ei cu gura: “In avion nu se doarme!” (Sa mori tu!)

Dar, in final, au fost “jamble”, au adus-o pe fata acasa, in cele mai bune conditiuni... ...peste 4 (patru) zile.(?!) ... ... si trebuie sa mai dea 200 de euro !

“Cap de linieeee!”
_______________
iaca si originalul

De kkt, la propriu

2006-09-01T18:47:00.000+03:00

La figurat, e simplu: tu ai o slujbă de kkt, cu o leafă de kkt, tipu' ăla e de kkt, are idei de kkt şi poartă nişte ochelari de kkt... Iarăşi dau un exemplu (celălalt este aici) de sintagmă atât de des folosită încît sensul original s-a pierdut. Nimeni nu crede că tipu' şi-ar putea prinde lentilele de nas cu ajutorul... mă iertaţi! E doar o figură de stil. Şi iarăşi vine realitatea să-mi dea peste bot cu exemplele ei:

I-auzi una: Cei de la Sprinkle brigade au ca unic scop în viaţă de a prezenta pe net nişte... artă. Se ia aparatul de fotografiat, ceva recuzită colorată şi se circulă pe aleile pe unde se plimbă câini. De preferat dimineaţa, când işi fac cursa de “golire”(*). Iaca şi materia primă! Se asezonează, se decorează, se fotografiază şi se dau pe net (unele sunt chiar interesante!). Pe scurt, se transformă totul în artă. O artă de kkt... la propriu!

I-auzi două: Familia TomKat (Tom Cruise şi soţia KatieHolmes) pălesc din nou media peste ceafă că, deh, aşa se menţine numele în centrul atenţiei. După ce a ţopăit în direct pe canapelele din decorul de la Oprah pentru a arăta cât de fericit e, după ce a transformat naşterea fetiţei lor în circ mediatic şi după ce a anunţat că ar trece în meniu placenta rezultată, iaca... alta.

Amintita fetiţă, intitulată Suri pă' buletin, a făcut şi ea, ca orice copil normal, un caca. Un părinte normal ar fi scăpat repede de el, prin metodele clasice. Tăticul Cruise insă... Şi uite-aşa, la Capla Kesting Gallery (NY) este expusă, pentru a fi vîndută, o replică în bronz pe suport de mahon a călmăţuiului produs de micuţa de (acum) aproape 5 luni. Licitaţia va avea loc pe E-Bay iar directorul galeriei estimează un preţ final undeva la 20-30.000 de cocos americani (cel puţin aşa zice aici).

Suntem de kkt: la noi sunt mari personalităţi care n-au măcar un bust de bronz.
__________________
(*)Treaba e cu atât mai grea cu cât, în linii mari, acolo, stăpânii circulă cu pungi în urma patrupedelor şi strâng. La noi ar găsi material cât pentru un baraj pe Dâmboviţa.

Cine-conduce-avionul?

2006-08-31T21:08:00.000+03:00

Cei mai de vârsta mea îşi aduc aminte de înghesuiala şi ciorchinii de oameni care atârnau de mijloacele de transport în comun. Recunosc, am mers cu un vârf de picior pe scară, pe tampoane, ba într-o ocazie chiar sus pe scăriţa care ducea pe acoperişul trolebuzului.

Din vremurile alea datează bancul cu tramvaiul care nu pornea fiindcă manipulantul era pe scară. Par amintiri ale unor vremuri de mult apuse. Pâna afli că...

Şedeam liniştit la locul meu, mai către toaleta avionului, că aflasem eu dintr-un studiu că e cea mai rezistentă în caz de prăbuşire. Eram cam agitat, de când cu teroriştii ăştia. Pilotul a decolat frumos, părea un profesionist. Oricum, sunt doi în carlingă şi asta mă linişteşte. Ia uite-l că intră în toaletă. Da' cine pilotează? Copilotul? Păi ştie? Că dacă ştia, era pilot plin, nu co-pilot. Şi ia uite cum se balansează avionul! Şi cum vibrează...! Şi ăsta nu mai iese... Dacă lu' copilotu' i se face rău, ăăă? Şi ce bubuit s-aude? Parcă bate cineva la uşă. Păi cine să bată la uşă, că zburăm! Poate nişte îngeri...? (şocat) Păi ce, dejaaa....am murit? Aoleo ce griji îmi fac! Alo, domnu', e ocupat la toaletă. Păi dacă ştiţi, de ce insistaţi? Sunteţi... “soţia”, ca să zic aşa? Aaaaa, sunteţi copilotul..... COPILOTUL???

(aici am leşinat)

Cînd mi-am revenit, cel de-al treilea din carlingă îi striga copilotului care se împingea în uşă că pilotul spunea printr-un fel de intercomunicaţie din toaletă că să o spargă dracului odată că nu vrea să rateze aeroportul. CINE CONDUCE AVIONUL!?!?!? am vrut eu să strig, dar mi-a ieşit doar un “Hîîîî!” lung şi am leşinat iar.

Am deschis ochii şi am văzut cabina piloţilor, cam în beznă, dar prin parbriz vedeam stele. Am facut apelul: stewardesa, mă stropeşte cu apă, pilotul blocat în toaletă, copilotul se opinteşte în balamale... ajutat de cel de-al treilea om din carlingă? Cînd tocmai smulgeau uşa WC-ului din balamale, am reuşit să strig din toate puterile: CINE CONDUCE AVIONUUUL!!!

Au folosit un vocabular total nepotrivit!
________________________
Dedicată prietenului meu Bogdan care, de curînd, a renunţat la teama sa de a călători cu avionul

De-adevăratelea a fost AŞA

Şi, poc, cu dosaru'n cap!

2006-08-30T15:25:00.000+03:00

Urmărind Dosariada asta ai crede că numai pe Dâmboviţa se întâmplă să te ştii cu bube-n cap şi totuşi să te “mănânce-n (mă iertaţi) cur ca pe capre toamna” şi să ieşi în faţă ca păduchele pă frunte. Ei bine, nu, nu numai la români se-ntâmplă! La Romanica miza manifestării de tupeu este “Ză Ciolanul”, accesul în Capu’ Trebii unde te poţi linge pe degete de miere (cel puţin), dacă nu să furi stupul cu totul. Pe la alţii cum o fi? Ngo (e vietnemez) are 51 de ani. În România e o vârstă ideală să faci politică. Numai că Ngo (gata, e ultima oară că-i zic pe nume, îmi sare limba-n gât) nu era acum 20 de ani decât un bandit care dăduse multe spargeri. Prin ’84 l-au prins şi l-au băgat la mititica. În ’86 a evadat. Aşa a ajuns pe lista celor mai căutaţi criminali din ţara sa. Era deja în top, mânca-ţi-aş! Cum cea mai bună ascunzătoare e la vedere, Tipul a dat dovadă de geniu: sub nume fals... s-a înscris în poliţie (???). ...cînd vă zic că ăştia au tupeu...! Era atât de bun (he-he, oare de ce?) încât în 2003 a fost promovat Şef al poliţiei locale. În 2004 a fost ales în Consiliul Popular al Regiunii, cu mandat pînă în 2009. (Omul cu poza pe afişul cu “Most Wanted” din secţiile de poliţie pe care le păstorea? Începe să sune româneşte) Era din nou în top, dar în... celălalt. Pâna a picat pe mâna profesioniştilor... În iunie a intrat în... Partidul Comunist. Şi ăştia se pricep tată... uitaţi-vă în România! La comunişti, cine ştie?! O fi ieşit din rând, n-o fi fost disciplinat, o fi incercat sa se dea mare... In august era dat în fapt, exclus din partid, arestat şi băgat în închisoare. Cu şmecherii şi ciumecii de tot felul s-a descurcat douăzeci de ani. La ăştia a rezistat o luna. Cu unii, cu alţii, te mai scoţi cu dosarele. Cu comuniştii, indiferent de unde de pe planetă, nu te joci, tată! _____________ Articolul AICI

Nu suport să fiu luat de fraier (II)

2006-08-29T14:29:00.000+03:00

(continuare, vezi mai intâi prima parte) Are caşmirul proteine? Cu o urmă de logică şi cu dicţionarul în faţă, procedăm prin eliminare: Nu sunt proteine din muzica Led Zeppelin(**), nu sunt aduse din regiunea disputată de India şi Pakistan, a mai rămas doar lâna caprei asiatice din care se fac nişte pulovăre de lux, fine şi pufoase. Hai să zicem că aşa ar dori producătorii să arate părul după şamponare dar, pentru asta, chiar trebuie scoase proteinele din capră? Nu va supăraţi, mie cînd imi zice cineva de ceva ce iese din capră, mă gândesc la „măsline”.Păi, cu asta să-mi dau pe cap? Imaginea asta chiar atrage pe cineva? Se pare că da căci reclama rulează. Probabil sunt multe gâştele care zic „Vaaaai, a avut soră-mea un pulovăr de caşmir... o minune. Aşa pufoooos! Iau şi eu un şampon d-ăsta”. Dacă la cârciumă cer friptură de porc şi-mi aduce de vacă, fac scandal. Dar aici? Pot dovedi ceva? Că, parcă văd un reprezentant al nu-ştiu-cărui laborator care demonstrează că trei legături CH- din chimicalele pe care le toarnă ei să facă spumă sunt identice cu ale extractului de capră! Mâine va apărea proteina de pană de păun, să facă părul pufos şi colorat. Sau cu ADN de Kevlar, să fie rezistent. Iar mie mi-a venit deja o idee şi aştept pe cineva să mi-o cumpere. Este superlativul în ceea ce priveşte adaosul la şampoane, este economic, cu investiţie minimă şi, mai ales, nu minte pe nimeni: Cumpăraţi şamponul cu extract special de... APĂ. Hidratează părul! Parcă văd: Într-un luminiş din jungla africană, un tânăr blogger îşi postează prin bătăi ritmice de tam-tam ultimul entry despre ciudăţeniile lumii. „Unele triburi de la miazănoapte plătesc vraciului multe brăţări de cupru şi mărgele minunate de sticlă pentru a primi în schimb un ju-ju să le crească părul. Sunt atît de naivi încât au crezut vraciul care le-a spus că, deşi e făcut din bobiţe de capră, nu miroase. Ahngha-ha! Păi cum să miroasă dacă n-a pus? Albi înapoiaţi!" ___________ (**)Pentru cei mai tineri, doar sound-track al filmului „Godzilla”. Ceilalţi, nu cred că au fost curioşi să vadă ce e cu nota asta.

Nu suport să fiu luat de fraier (I)

2006-08-29T13:43:00.000+03:00

Dacă v-aş spune că în Africa unui trib i se vinde pe aur greu şi diamante cîte un metru de sfoară spunându-li-se că, legat în jurul gâtului, apără împotriva săgeţilor, aţi spune probabil „Triburi înapoiate!” Dacă v-aş spune că în cine ştie ce orăşel de hillbillies un comis-voiajor întreprinzător vinde zeci de sticluţe cu „Alifia minune a lu’ Miss Daisy – numa’ bună pentru dureri de dinţi, bătături şi hemoroizi”, aţi spune „Hm, preţul ignoranţei!” Dar dacă v-aş spune de comunitatea aia care dă bani la greu ca să hrănească un mort, (da-da, e mort-mort, nu e o gluma) ce-aţi zice? V-aţi prabuşi de râs? Don’t! Parcă văd că şi Dvs daţi bani grei pentru un produs care hrăneşte... firul de păr. Cel puţin aşa zice reclama la unele şampoane. Nu rădăcina, care e vie, nu-nu, ci partea aia de am învăţat noi la şcoală că e formată din celule moarte, atât de moarte că d-aia nu ne tăvălim pe jos de durere când mergem la frizer(*). Şi vine reclama în fiecare pauză(de... ceva) şi te abureşte pe faţă, te minte, te ia de fraier, îţi jigneşte inteligenţa şi vrea să te convingă să cumperi ceva cu care să-ţi hrăneşti mortul. Şi tuturor li se pare normal. Aş fi trecut peste asta daca jignirea nu se amplifica: hrăneşti-hrăneşti, dar cu ce? Că aici e şi mai tare. După ce că frecţionezi piciorul de lemn, după ce că iei pulsul la mumie şi lipeşti cu scoci spărtura din Titanic, vine acuma bomba: Dai în mort cu vitamine? – Banal. Hrăneşti... nehrănibilul cu sucuri naturale? – S-a mai văzut. Extract cu coenzima „dă-i-în-pana-mea-de-proşti-ca-pun-botul-la-orice”? – E plină piaţa. Ei bine, lume-lume, lăsaţi la o parte orice urmă de logică, bun-simţ, cultură şi civilizaţie şi căscaţi gura (şi punga) la un produs care, nici mai mult, nici mai puţin, „hrăneşte” nişte celule moarte cu... proteine, şi nu de oricare ci... (vrrrrrrum, sunet de tobe) ... de Caşmir!!!. Acum, repede, inainte să explodez, iau o pauză. Dar revin. Pâna atunci, comentaţi ceva? ___________ (*)Cum ar fi să te aşezi frumos pe scaun la bărbier şi să te întrebe: „Azi doriţi anestezie generală sau rahi-?"

Păi ce pompa mea!

2006-08-25T12:54:00.000+03:00

Mai ge bana mea au ji ameriganii ăjdia gu noi gare avem veţele mai de la Arrabia?

Mama lor de zurzi, gă m-au văgut de rujine ji vaţă de mama ji vaţă de tot aerobortul.

Blegam gu mama gădre Euroba ji la gondrolul lu bagajele zigur gă ne-au alez be noi. Ji mie mi-era jenă de mama ză nu vadă ge am înăundru. Ji mi-au răzgolit valiza ji m-au indrebat: “Da' azda ge-i?” “Azda, am ziz eu, ezde gudie de lemn gu zgulbdură în gare ze dzine jirag de mărgele dzinem zogodeala la rugăgiune” “Aha, da' drăznaia azda ge mai e”, a zis vamejidza. Găzize jugăria mea be gare o îmbaghedazem be azguns de mama.Ge bana mea, milioane de amrigani au gîte un “Penis Enlargement Pump”. E drebd gă al meu era “Deluxe Edition”, vrumoz ji lugidor ga un brinz, da ge, drebuia ză mă îndrebe de vadză gu mama?

“Gare drăznaie?” am indrebad eu văgându-i gu oghiul. “Azda!”zige ea ji o zgoade din valiză ji mi-o vludură be zub naz.Mama, Allah z-o bineguvândeze, mai ză lejine de rujine. Eu m-am inrojit bână bezde ureghi.

“Laz-o joz, laz-o joz!” îi juier eu în ureghi. “E doar o bombă amărâdă!”

........

FOXNEWS, 16 august 2006: Mardin Amin de 29 de ani, de origine irakiană a fost arestat astăzi pe O'Hare International Airport şi riscă pîna la 3 ani închisoare conform deciziei unui judecător din Cook County...

Te lasă cu gura căscată

2006-08-24T15:23:00.000+03:00

Motto: "În acest caz particular, e foarte important de care parte a utilajului te afli"

(Tilică)

Astăzi vom vorbi despre (staţi aşa, nu săriţi) felaţie, dar nu despre forma în care “treaba fiecăruia ce face în timpul liber”, ci despre forma pe care o auzim, de exemplu, la întrecerile sportive, venind dinspre galerie. Apare ca o strigătură de genul “M_ie!” urmată de destinatar ( “lu'arbitru” sau ”lu' duşmanu”). Este atât de împământenită urarea încât sensul original, cel de activitate efectivă, pare să fie dat uitării. Altfel cum s-ar apuca mii de bărbaţi, la unison, să facă propuneri indecente unei persoane atât de lipsite de sex-appeal precum arbitrul de tuşă sau mijlocaşul echipei adverse? (*)

Cum ziceam, strigătura e atît de folosită încât toată lumea o consideră o convenţie, nimeni nu se aşteaptă să i se arunce din teren un bileţel cu numărul de telefon.

Dar să nu uit povestea!

Era odată un sportiv care ajunsese în coada plutonului. I s-au promis primă, butelie, garsonieră în Dudeşti... nimic!

Şi atunci... i s-a facut "urarea".

"Zicerea" la care ne referim, însă, este la capătul opus faţă de tot ceea ce v-am spus până acum. Nu e de la fotbal, e de la o cursă de motocros în care ajunsese pe ultimul loc. Nu e de la galerie, e dinspre propria echipă . Nu e oral (mă rog...), e în scris, că era semnalizat de pe margine. Şi nu e făcută cu scopul de a demoraliza duşmanul ci pentru a impulsiona prietenul. Practic neagă tot ceea ce aţi citit la început. Pentru că, deşi vine de pe margine, deşi conţine cuvântul care trebuie, nu e, neapărat, de rău. E mai degrabă... de bine.

De fapt, iată----> (daţi un click pe poză să vedeţi mai bine)

Mâine ma fac pilot! (Neîndemânatic) ______________________

(*) Stiu fetelor, nu săriţi, ştiu! Sunt o grămadă de fotbalişti pentru care... mă rog... chiar aţi... Dar aici vorbim despre o chestie spre, nu din-spre stimatul fotbalist.

Ţin minte ca acum...

2006-08-23T15:35:00.000+03:00

Ţin minte ca acum... aiurea! Mi s-a povestit mult mai târziu.

S-au chinuit mult să-l aibă (multe familii ştiu ce înseamnă asta). Ba, mai mult, căposul, în loc să se nască în octombrie, s-a încăpăţânat să vină mai devreme cu două luni. “'Să vadă defilarea,” avea să se dea el mare, peste ani. Dar, pâna una-alta, la momentul despre care vorbim, el dormea în incubator. Că acolo a stat o vreme, “slăbănogul”. Vorba celei care îl cântărise la naştere: “ Un chil-opt-sute..., lăsăm aşa?”

Da' să revenim.

Părinţii discutau despre ce nume să-i pună. Prin “interfon”. Adică mami la geamul maternităţii de la etaj, tati vis-a-vis pe trotuar.

“Ce nume zici să-i punem?”

Distanţă, zgomot de maşini pe stradă, tramvaie zdrăngănind. Şi peste toate, jos - ceilalţi taţi, sus -celelalte mămici, toţi strigându-şi bucuria. Sau năduful, ca tipul de-alături:

“Ce zici că avem? Fată? ... pe mă-ta, să nu te prind cu ea acasă!”

Da' iar divagăm.

Cert e că mami i-a transmis că vrea să-i pună numele odraslei... Augustin, de la luna în care s-a încăpăţănat să vină pe lume. Tati s-a strâmbat, dar cu proaspetele mămici nu te pui! A plecat sa-l declare, să-i facă Certificat de Naştere. Şi acolo o coadăăăă!

După cum “şapteluni” ăl' mic avea să se convingă peste ani, oroarea de cozi(*) îi era înscrisă şi lui în codul genetic, şi o moştenise de la Tati care, atunci, a mâncat cuie pănă i-a venit rîndul la ghişeu.Că deh, se năşteau mulţi pe-atunci. Mai c-o discuţie cu cei din jur, (Felicitări, Dvs ce aveţi? Un mort?! Ah, sunteţi la coada de-alături!), mai c-un fredonat de melodie, mai c-o reveneală de la berile de mai devreme... hop c-ajunge la ghişeu:

-Ce nume îi puneţi?
-....? (pauză) Ceva cu A... parcă
-Hai dom'le că n-am timp de glume!
-(de la coadă) Alo, domnu', n-aţi avut timp nouă luni?
-Păi... nevastă-mea parcă zicea...
-(coada) ...zi-ceaaa...
-Adrian! Scrie dom-le, Adrian!
.....
A ajuns iar la “interfon”:
-Gata, l-am declarat pe Adrian...!
-(apăsat) Pe... Augustin!
-Ce? Mai avem unul?
.....
Păna m-am făcut eu mai mărişor, se împăcaseră.
.....
Şi când te gândeşti că ar fi trebuit să mă cheme Augustin...
Aoleo! Să mă strige copii... Gusti?!

___________________________
(*) Şi ce Epocă de Aur pe la cozi avea să prindă...

Asta e o amintire pe care as pune-o in capsulaTimpului

Evanghelia după Goanga

2006-08-22T10:14:00.000+03:00

1.1 Adevăr vă zic vouă şi speranţă vă aduc. Luaţi aminte la cuvintele mele şi bucuraţi-vă căci semn s-a arătat: SE POATE. Generaţii de visători uniţi de aceeaşi sublimă fantezie... fiţi fericiţi! Unul dintre semenii noştrii a reuşit întru râvna sa.

1.2 Dacă fantezia cu “Doamna Doctor si Pacientul” e relativ uşor de pus în scenă (un halat alb şi un stetoscop, merge şi de jucărie)...

1.3 Dacă cea cu “Şcolăriţa si Profesorul cel Rău” merge, dar trebuie căutate sarafan sau fustiţă, şosete albe trei sferturi şi, neapărat, codiţe...

1.4 ...ce ne facem noi, cei bântuiţi de fantezia cu “Gemenele”? Căci ani de zile am fost geloşi pentru “gemenele” lui Hugh Heffner (chiar erau gemene) care declarau în revista urechiată că n-au nici o problemă în a-l împărţi pe milionar. Ne bucuram pentru el că, iată, cineva a facut-o, dar eram geloşi pe Playboy Mansion şi pe milioanele lui ca singură modalitate de a-ţi realiza fantezia.

1.6 Ei bine, fraţi întru visare... e posibil şi pentru noi!

1.7 Flăcăul din imagine se cunoştea cu cele două surori tailandeze din copilărie. Când s-au făcut mai mărişori au urmat şi nişte întălniri nevinovate, când cu una când cu alta (aşa-i la vărsta aia), mai că-l plac ele, mai că el le place...

1.8 Vine o vreme în viaţa unui om când trebuie să facă ce trebuie. Da' nu putea, căci el le iubea pe amandouă, deopotrivă(*). Pe care din ele s-o ia de nevastă? Dar, cînd le-a marturisit dilema, în loc de două perechi de palme peste ochi a aflat cu stupoare că:

1.9 ... de multă vreme şi independent de el, gemenele, care sunt foarte apropiate, au jurat să nu se despartă niciodată. Ca urmare, au hotărât, cu ani în urmă, să se mărite cu acelaşi bărbat... CEEA CE S-A ŞI ÎNTÂMPLAT pe 23 martie! Amănunte AICI

Vă daţi seama, băieţi? Flăcăul asta are parte de fantezia cu gemenele cu acte în regulă? Visaţi, băieţi, visaţi! Şi nici măcar nu e milionar, se ocupă de comerţul cu vechituri

________________________

(*)Să vezi ce înjurături îmi iau acum de la gagici: “Cum adică le iubea la fel!?”

NOTĂ MISOGINĂ: Ia stai! Adică, trebuia să le şi ia de neveste? Păi asta mai e fantezie? Asta devine obligaţie cu program. Voi ce credeţi? A dat norocul peste el sau...? It's a dream came true sau moartea pasiunii? Voi ce credeţi?

Aştept comentarii

Tată de fată, bunic surpriză

2006-08-20T14:35:00.000+03:00

S-a sculat omu' duminică dă dimineaţă cu gând să să ducă la biserică. Fie-sa nu era. La 21 de ani ai ei ce s-o mai ţii din scurt. Da' şi ea, nu făcea toată ziua decât să se ia la trântă cu verişoar-sa aia mică şi cu frate-său. Ieri o călăriseră rău de tot. “O văzurăţi, mă?” “N-o văzurăm unchiule!” “Că n-ar veni şi ea la biserică...!” ... Fănel se grăbea cu maşina pe drumul de pe marginea canalului către secţia de poliţie unde trebuia să înceapă o nouă zi de lucru. Era vreo şapte fără un sfert şi privea plictisit malul. Brusc a frânat, a coborât şi a fugit spre apă. Când s-a apropiat a văzut o maşină prabuşită în canal, pe jumătate scufundată. De pe geamul maşinii iţindu-se cu greu să iasă deasupra ierbii înalte de pe mal, se vedea un chip obosit. Abia mai vorbea:

-Sunt blocată aici de câteva ore. Nu pot să ies, cred că am piciorul rupt. Am avut noroc că nu s-a scufundat maşina mai mult, că mă innecam! -Da' cum de-ai ieşit de pe drum? -Mergeam spre spital când am avut o contracţie aşa de puternica încât am pier... -Ai avut o... ce? O...CONTRACŢIE ?! -Păi da ... că mă duceam la spital, că vezi... -TU TREBUIA SĂ NAŞTI ??? Şi cum te simţi, ce e cu copilul?

Atunci abia a văzut, pe scaunul din dreapta, un... nounăscut. Cu placentă şi cu cordon ombilical netăiat cu tot. Scăpată dintr-un accident, cu piciorul rupt şi blocată într-o maşină care se scufunda într-un canal, fata născuse singură, în ultima oră, o fetiţă care nu mai avusese răbdare până la spital. Şi amândouă ar mai fi stat acolo dacă nu trecea poliţistul cu maşina. ...

(stai că mai e) Poliţistul l-a luat de la biserică şi l-a dus să-şi vadă fata. Nu înţelegea însă de ce-l felicita lumea pentru că “e dolofană şi voinică”(?) Şi-l băteau pe spate râzând. Unul îi tot întindea o poză polaroid cu un bebe înfăşat. Foarte greu a înţeles că fata lui, cea care se hârjonise ieri cu nepoţeii, fusese însărcinată(?), ascunsese asta tuturor(???), azi dimineaţă simţise sorocul, se suise în maşină, iar pe drum.... _________________ 1- Ia ziceţi: “Băăăăi, mai lasă goangele!”. Citiţi articolul aici dacă nu credeţi. 2-Acu nişte ani, intram lunea în redacţia din Blocul Turn al TVR-ului şi, întrebând de o colegă de birou, am aflat cu stupoare că născuse în weekend.(Uaaaau!!!!) Şoc! Nici măcar nu se ştia că e însărcinată, deşi lucram alături. Nu se vedea nimic. Copilul s-a născut sănătos şi ar trebui sa fie măricel.

Blonda Ţuţulina

2006-08-18T12:09:00.000+03:00

Ţuţulina mea e blondă. Cu tot ceea ce implică asta. Se încadrează perfect la chestiile alea pe care le primiţi mereu pe internet unde vedeţi blonde care parchează de-a latul sau pleacă din benzinărie cu furtunul pompei cu tot. Dar, să revenim. Ţuţulina se grăbea pe autostradă în super maşina ei de fiţe. Cum ajunge blonda Ţuţulina în posesia unei maşini de fiţe, nu vreau să speculez. Dar, la cît costă, pot doar să-mi imaginez două lucruri: unu - cât de mult a trebuit să muncească pentru ea şi doi – în ce poziţie. Dar iar divagăm. Zic, îi trăgea tare pe autostradă, cînd, a intervenit ceva. La Ţuţulina, asta poate însemna multe: a văzut în retrovizoare că trebuia corectat machiajul, şi-a adus aminte ceva ce trebuia musai notat atunci în carneţelul cel nou din poşeţică, şi-a admirat pentru câteva zeci de secunde pantofiorii cei noi, mă rog, urgenţe de neevitat. Tot de neevitat a fost şi accidentul în care bijuteria pe patru roţi s-a făcut zdrenţe, după cum puteţi vedea alături. Dar Dumnezeu e mare şi iubeşte blondele: partea unde era Ţuţulina a scăpat intactă. Un bărbat în situaţia asta ar fi intrat în criză. Cum, mîndreţea lui de maşinuţă, care se spală numai manual pentru a nu se lua luciul (nu mai zic de zgârieturi) e făcută praf? Iar el abia s-a târât afară conştient că datorită unui noroc chior nu e acum cules de pe asfalt cu şpaclul? (La băieţei aşa e: întâi maşina şi pe urmă ipohondria). Deranj mare... La Ţuţulina însă, e altfel. Maşina? Să-mi ia alta! Ah, şi să-mi scot poşeta din maşină! Iete-tee ce se uită ăştia, parcă n-au mai văzut accident.. Atunci, ce se holbează? Iete-l şi p’ăla, s-a apucat să facă poze. N-a mai văzut maşină? Sigur a mai văzut. Atunci? Te pomeneşti că-mi face mie poze! Uaaaau! Bine că mi-am refăcut machiajul în maşină. Totuşi... (şi atunci s-au făcut pozele astea) ------> Uite d'aia sunt eu misogin! _____________________ Mulţumiri Adi Mic

Oricum, numa' bani să iasă

2006-08-16T23:46:00.000+03:00

S-a liniştit războiul din Liban, deci pot da Goanga asta. Am avut reţineri deoarece lucrez undeva în media şi, în timpul evacuării, am vorbit cu români de acolo. Au fost telefoane în care se auzeau explozii sau oamenii care spuneau ”Trebuie să închid. Intru înapoi în beci că iar ne bombardeaza”; beciul din care ieşeau câteva minute pentru a telefona apeluri disperate. Beciul în care stăteau de zile întregi. Sau erau îngroziţi că nu pot ajunge la Beirut să prindă convoiul pentru că se mitralia orice maşină. Povesteau cum Libanul devenise un iad din care nu ştiau cum să fugă. Noi organizam convoaie terestre, navale şi curse aeriene. Britanicii, la fel, după cum puteţi vedea în extrasul de presă alăturat, din “Telegraph”

Şi, în mijlocul acestei drame colective, în această nebunie generală desfăşurată într-un singur sens, adică toţi dorind să iasă de acolo, apăsaţi aici să vedeţi întreaga pagină de ziar. Citiţi partea incercuită şi apoi... comentaţi.

Lăbăreală organizată

2006-08-15T21:17:00.000+03:00

Se zice că nu e om să n-o fi “gâdilat-o”, ca să zic aşa, măcar o dată, manual sau pe baterii, de curiozitate sau de singurătate. Cu toate astea, istoria următoare e goangă grea

Am găsit la San Francisco, (unde altundeva?), un mare “Centre for Sex and Culture” care anual, începând cu 2001, strânge fonduri organizând un... Maraton al Onaniei.

(pauză de respiraţie)

Păi, altfel, cum să-i zic? Labotron? Frecăţei-viteză? Masturbatronix? Hai-să-facem-încercare-cine-o-zguduie-mai-tare?

(altă pauză)

Anul ăsta este a şasea ediţie la care vin oameni la un eveniment plătind bilete de intrare, sunt sponsorizări, se strâng bani buni (*), se dau premii. Se plătesc taxe de participare de către concurenţii care, în sălile puse la dispoziţie şi sub atenta supraveghere a juriului o cam iau şi anume direct... la labă (că aşa se numeşte)... ...încercând să doboare recordul anterior (ce faaaceee?), ...fără să încalce regulamentul afişat (!!!) A propos, orgasmele simulate (atenţie fetelor...) se sancţionează.(**)

Ajunşi în acest punct, hai să tragem tare pe americani, că numa' la ei se poate aşa ceva, dilimache din San Francisco cu creierii arşi de câte au fumat sau de câte linii au tras pe nas, locuitori din Lala-land, rămaşi într-o perpetuă stare de “flower power” de la sfârşitul anilor '60. Numa' la ei se poate aşa ceva! Ei bine, în ton cu subiectul, pot spune doar atât:

Eteee... pul(p)a! Nu-i aşa!

Nu-i aşa, pentru că săptămăna trecută (iaca aici dovada), după acelaşi tipic, a avut loc, cu scopul de a strânge fonduri pentru safe sex şi altele, manifestarea numită... Masturbate-a-thon, un fel de “M(ân)arathon” de specialitate... european. Pana mea, eveniment, organizare, sponsori, ... DREPTURI DE RETRANSMISIE LA TELEVIZIUNE!!!(citiţi aici)...

Ediţia s-a ţinut la... Londra. (Este că s-a apropiat de noi?)

Şi acu' să vă fac cunoştinţă cu Marcel Rimel (aici). Este... vicecampionul. A... “lăbărit-o” el (la propriu) vreo şase ore jumate (câââât?) după care... “situaţia s-a detensionat”(???).

De ce el şi nu campionul? Pentru că e... ceh şi uite cum s-apropie valul. Mâine-poimâine aud că ne demonstrăm apartenenţa la valorile europenis(m)ului, de toleranţă faţă de minorităţi (parcă eram majoritari?), organizînd “Mânaratonul de la Bucureşti”.

Iar un publicitar deştept va lansa sloganul “Onania, salvează România”.

Parcă vad!

(......)

Ştiam eu că sunt mulţi care o freacă pe bani buni, da' ăştia chiar o fac la propriu! ____________________

(*) Ei se laudă cu 25.000 USD (**) De ce “atenţie fetelor”? Da' ce, credeaţi că e concurs numai pentru băieţei?

NOTA: Dacă nici acum nu comentaţi....

Final destination (III)

2006-08-15T02:03:00.000+03:00

Ce uşor ţi se poate schimba viaţa, radical! Azi era prima zi de serviciu, eram proaspăt venit din concediu. Lucram dupăamiaza. Am plecat mai devreme, să am timp să flecaresc cu colegii pâna începe treaba. Rezervorul maşinii, după 750 de Km de concediu, cam gol, da’ ar mai fi mers azi. Zic, ce mă costă, 5 minute în pompă? De când mi s-a întâmplat că, după ce am alimentat, am băgat de seama ca nu aveam cardul la mine să plătesc, mă verific mereu înainte. Îl scot şi mă uit la el: este! Alimentez, mă duc la casă şi dau cardul. Vânzătorul îl ia, îl trece prin aparat şi... piu! – Îl refuză! Vânzătorul se uită şi vede: A, zice, tocmai a expirat! Îmi pică cerul în cap. (Odată la doi ani trec prin calvarul ăsta, numeni nu te anunţă de la bancă, deşi îţi cer mereu numărul de telefon) N-am văzut. Cred şi eu, pe data de întâi eram deja plecat din ţară, abia am venit, asta e prima plată cu cardul luna asta (*). Zic: Ce-ţi las să mă duc cu maşina până acasă? Zice: Am o cutie intreagă de acte, buletine şi taloane lăsate gaj, nu merge! Îmi sun soţia, ea e la birou deja. Zice: tocmai am băut un pahar de vin cu fetele de bine m-am întors. Pănă termin programul îi trece efectul da’ aşa... ştiu eu? Hai că vin conducând încet şi cu atenţie. Şi vine. Plătesc, ne suim in maşini. Ce boieri! Raaar de tot să mergem alături, fiecare în maşina lui! Dau să ies din benzinărie, vizibilitate în stânga... mai salcâm! Ies încet, las să treacă o mulţime de maşini, incep să-mi pierd răbdarea. În spate, Dana, cu carnetul proaspăt luat, cu ochii pe mine. Eu văd un spaţiu între maşinile care trec şi ţâşnesc către linia de tramvai, aşteptând să mă pot incadra la stânga. Şi atunci mă păleşte gândul: Dacă tâşneşte şi Dana? În timp ce mă intorceam să mă uit am auzit frânele. Apoi l-am şi văzut venind, era un jeep cât toate zilele. Maşina soţiei mele era pusă de-a latul incercând să traverseze iar jeepul încerca să evite o ciocnire în plin cu ea intrând în coada mea. Oricum nu era loc să treacă. Eu eram aproape oprit şi cu schimbătorul într-o viteză despre care nu-mi mai aminteam atunci, pe loc, care era. Am apăsat acceleraţia. În nouă cazuri din zece, pornirea de pe loc într-o treaptă superioară de viteză opreşte motorul. De data asta, după ce a gemut şi a protestat, maşina mea s-a deplasat un metru, cât să treacă jeepul printre noi scrîşnind din frâne(**). Şoferul s-a dat jos şi a început să urle. Îl înţeleg. Pe urmă a plecat. Şi noi am făcut la fel. E aberant, nu mergem împreună cu două maşini, ea lucra de dimineaţă, eu aveam treabă dupăamiaza. Nici măcar nu era neapărată nevoie să bag motorină atunci. Dar a expirat cardul (cum face el o dată la doi ani!) şi iată-ne la un pas de o goangă pe care s-o scriu în foarte cunoştinţă de cauză: El şi ea, familie de şoferi, în două maşini diferite, ambele accidentate de acelaşi autoturism care circula regulamentar. Soţia consumase băuturi alcoolice. Cu cardul expirat şi nu vreau să mă gândesc că puteam fi amândoi la spital. Sau... în subsolul spitalului. ... Goange? ___________ (*) Bine că n-am rămas fără motorină pe drumul de intoarcere, să alimentez la Ciorogârla şi să n-am cu ce plăti... Când vine unu în benzinărie şi-ţi zice „dă-mi şi mie zece mii că... să vezi... cardul... şi eu eram în străinătate... şi el era expirat... şi eu am cheltuit tot că mă bazam pe card...” îl crezi? O să mă mai gândesc la asta. (**) Acu' înţeleg de ce mi-am luat maşină cu motor de 2500 cmc... D'asta!

Goangă de băieţei

2006-07-28T10:57:00.000+03:00

Că adică, pana lui, i-o fi ajuns şi lui să tot fie bătut la cap. Că tot auzea: "Pune-le la loc, aruncă-le la gunoi, fă ordine în urma ta dezordonatule, vezi că iar ai lăsat alea nestrânse, da tu nu mai duci gunoiul trântore, casa asta parca-i o cocină, fă curat porcule...." Femeile au o listă inepuizabilă pentru asta.

Aşa că s-a mutat, singur, într-un cartier liniştit- Bărrrbat adevărat!

Contrar opiniei LOR că fără ele se alege praful (nu ştiu de unde le intră asta în cap, dar sunt "precise" chiar în faţa tuturor evidenţelor), a locuit acolo opt ani, fără probleme, fiind un chiriaş model. Plătea facturile la timp, nu crea probleme. Era doar un om mai retras, în afara slujbei nu ieşea decât până la butica din colţ, dacă aşa se numeşte în Utah, Statele Unite, lua ceva de mâncat şi nişte cutii de bere. Nu făcea paranghilii, nu aducea paraşute. Aşa au trecut 8 ani.

Parcă văd, toată lumea bosumflată: fetele de ce am zis despre ele, băieţii că "ce model de papagal răspopit le arăt..."

Staţi aşa, să vedeţi !

Uşa se deschidea cu greu. Chestiile alea cădeau mereu şi blocau uşa. Cum bine zicea cineva (în alt context, bineînţeles), călcai pe ele ca pe dude. Probabil că, după ce a terminat de mutat, s-a aşezat şi el în fotoliu, a deschis o bere şi s-a destins.( Ce liiiinişte... Paaana meaaa!) După ce a terminat berea a avut un gest să se ridice s-o aruce la gunoi... şi s-a oprit. (He-he! Ia stai...!) A aruncat-o pe jos (Ce senzaţie neobişnuită... şi nu ţipă nimeni...) şi a mai deschis o bere. Pe urmă încă una... La culcare, s-a uitat la cutiile de pe jos şi a hotârât:”Ci puu... ci piii... ci... pppana mea, le strâng mâine!”

A doua zi si-a luat iar ceva de păpică, cele 24 de cutii de bere, s-a aşezat în fotoliu şi...

Grămăjoara creştea văzănd cu ochii. Pe urmă s-a gândit că s-au strîns deja prea multe, o să le strângă, dar în weekend. Încet-încet podelele s-au acoperit, grămăjoarele au crescut...

Nu deranja pe nimeni. El era deranjat, de stratul de cutii de bere care urca permanent. (lasă, le strâng mâine). În fiecare zi bea cîte un bax de 24 de cutii. Asta fost porţia lui. Timp de opt ani.

După opt ani, nemaiavând unde să arunce cutiile prin casă... a luat măsuri:

S-a mutat!

______________________

Ei, ce ziceţi băieţi? Mai sunteţi supăraţi pe mine? Iaca „Bărrrbat Adevărat”! Timp de opt ani n-a dus gunoiul! (Un model pentru generaţii întregi)

Gândiţi-vă la asta când auziţi „da-mai-du-şi-tu-gunoiul-că-oricum-nu faci-nimic-în-casa-asta-că-m-am-săturat-fir-ar-a-naibii-de-viaţă-cu-cine..."

(Iaca ce a rămas în urma lui. Articolul din presă şi pozele mari AICI)

Adresa care te defineşte

2006-07-27T14:52:00.000+03:00

Nooo, că io sunt tăune! Imi pierd atâââta timp din viaţă pentru a fi atent la amănunte! Iaca numai cu titlul blogului. Caută, fă o listă de nume posibile, rosteşte-le pe rând ca să-ţi dai seama cum sună, mai întreabă prietenii, alege cu inima strânsă. Apoi adresa. Caută mai multe gazde convenabile din alte puncte de vedere decât ca titlu, apoi vezi care are liberă adresa care te interesează (de obicei nu e). Mai fă o concesie-două, mai schimbă o literă, mai verifică, mai... Pana mea! Că bine ziceam la început: TĂUNE! Nu-i mai bine de americanii ăştia deştepţi care nu-şi bat capul cu amănuntele? „N-are contează, tată! Prescurtează şi asta e!” De chestia asta mi-a atras atenţia situl unei companii de design cred, The Speed of Art. Domeniul, cumpărat pe bani, desigur, este www.speedofart.com. Nu vreau să vă jignesc traducând, dar dacă nişte oameni cu cap şi cu studii îşi intitulează site-ul „Băşinica vitezistă”, înseamnă că dacă mai caut, sigur mai găsesc. Mai ales că se poate da foarte uşor un click pentru a mă verifica. Următorul care m-a dat pe spate a fost cel de la Power Generator, filiala din Italia. Acu opriţi-vă din citit, luaţi o pauză şi încercaţi să vă imaginaţi adresa lor de site. Nu mai plecaţi de pe pagină ca să căutaţi. Vă spun tot eu: www.powergenitalia (Aoleoooo!!!!!!!). După care lucrurile au luat-o razna de tot: Ai nevoie de un terapist? (D'apăi cum, tată, dacă eşti în stare să ai asemenea adrese... Dar să revenim) Vrei un terapist? Accesează situl www.therapistfinder.com. Dar ai mare grijă prietene către cine vei fi indreptat. Nu-ţi da adresa din prima şi, dacă la prima convorbire te intreabă dacă-ţi place vaselina, închide repede telefonul! Dar ce faci când pentru un site serios în care experţii fac schimb de informaţii, situl Experts exchange, alegi fără să fii atent şi după acelaşi algoritm, un nume neserios? Ajungi, evident, la www.expertsexchange.com. Ar mai fi Who represents situl unde afli cine sunt agenţii care reprezintă celebităţile. De la ei, oameni din şoubiznis unde imaginea este esnţială, te aşteptai la mai mult decât www.whorepresents.com Faptul că ne-am referit la cea mai veche meserie din lume şi la păcătoşi, imi aduce în minte un site al unei biserici (!). Întâia Biserică Metodistă din Cumming. Are articole creştine, sfaturi depre cum să păstrăm armonia în familie, totul într-o atmosferă de evlavie. Adresa sitului său? www.cummingfirst.com . Mă rog, dacă asta aduce alinare în familie... Mă învăţa pe mine cineva, nu crede tot ce scrie. Aşa-i! Am mai văzut eu pe o uşă scris "Femei" şi înăuntru era WC. Aşa că, grijă mare să nu fiţi dezamăgiţi de adresa următoare, ea pare a indica un domeniu cât se poate de precis. Totuşi, acest site vinde articole de papetărie, în special ustensile de scris. A avut doar ghinionul să se numească Pen Island. Ia, ghiciţi ce adresă are? (verificarea AICI) ______________________________ Mulţumesc pentru informaţii lui Alin de la Bigfoot Media ______________________________ După ce am scris articolul, cineva mi-a zis să mă uit şi în curtea noastră, la Agenţia de Ştiri News In. La adresa... www.newsin.ro. Să fie un nou păcat de-al nostru?

Goangă de fetiţe

2006-07-26T11:06:00.000+03:00

L-au dorit foarte mult. La început, tentativele de a-l concepe erau o bucurie. Mai târziu, cum nu aveau efect, au devenit o obligaţie. Mai ales la anumite zile şi ore. Au urmat tratamente de fertilitate, care însă n-au adus îmbunătăţiri. Apoi au încercat proceduri de... mă rog, ce s-o mai lungim, după două sarcini pierdute, într-o zi, din nou, vestea cea bună: acolo, înăuntru, se prinsese iarăşi o sămânţă de viaţă. De teamă, o ţineau tot timpul sub observaţie. Controale, analize, ecografii. La una dintre ele s-a observat o malformaţie gravă la coloană. Oasele nedezvoltate lăsau la vedere măduva spinării. În scurt timp, aceasta urma să fie afectată iar viitorul copil ar fi devenit un fel de... Părinţii n-au fost de acord cu întreruperea sarcinii. Au căutat cu disperare pe cineva care să poată opera aşa ceva. Practic, trebuiau cusute împreună marginile a ceea ce urma să se numească coloana vertebrală, în zona în care, neunindu-se în mod natural, lăsa neprotejată măduva spinării. Sutura trebuia să se facă cu un fir mai subţire decât cel de păr. Au găsit o echipă dispusă să încerce. S-au făcut instrumente chirurgicale în miniatură demne de un ceasornicar. Un nou handicap: operaţia trebuia făcută fără a scoate fătul din uter. Asta însemna că trebuia aliniat cu spatele către o incizie minusculă facută in uterul mamei şi, prin acea incizie, făcută operaţia. Asupra unei sarcini aflată într-a 21-a săptămână. Şi, cu grijă, să nu cumva să intre mama prematur în travaliu, ceea ce ar fi avut efecte dezastruoase. Acestea erau problemele prevăzute. Altele aveau să fie descoperite pe parcursul operaţiei. De exemplu, în faţa uterului deschis, chirurgul a atenţionat echipa în şoaptă: “Şşşşt!, Mai încet! Să nu-l treziţi”... Nu deranjaţi... chestia aia care, din punct de vedere formal, nici nu există, nici nu este un locuitor al acestei lumi. El e... dar nu e. Se află încă pe un alt tărâm, într-o lume paralelă. Şi de acolo, din “lumea celor care încă n-au venit”, el a vrut să trimită un semn despre încăpăţânarea cu care se ţine agăţat de viaţă. În a 21-a săptămâmă de la concepţie, din interiorul uterului mamei sale, printr-o incizie de 2 centimetri prin care urma să i se coasă coloana vertebrală peste măduva dezgolită, el a scos viguros o mânuţă şi l-a apucat hotărât pe chirurg de deget... Acum, înainte să treceţi mai departe, apăsaţi aici şi priviţi. ____________________________ Copilul din fotografia de sus este el, Samuel. S-a născut 15 săptâmâni după operaţie, pare sănătos, malformaţia creierului pare rezolvată, îşi mişcă picioruşele şi are şanşe foarte bune să poată merge. Alte informaţii aici

Oooooops !!!

2006-07-25T13:46:00.000+03:00

A mai verificat o dată soliditatea legăturii cu podul, pe urmă legătura corzii de gleznele sale, a tras aer in piept şi a sărit. Îi placea să verifice şi să răsverifice totul. Calculele le terminase în două zile dar verificarea lor, pentru a nu se strecura nici o eroare, durase trei. Toţi coeficienţii fuseseră luaţi cu toate zecimalele. La confecţionare înnebunise pe toată lumea cu verificările şi paraverificările, dar îl înţeleseseră, construia o coardă de bunjee-jumping cu care avea să sară el însuşi. Ceea ce şi făcea acum, bucurându.se de căderea ameţitoare. Măsurase la milimetru distanţa între cei doi stîlpi între care avea să facă naveta întinzând firul subţire de cauciuc. Ştia pe dinafară cîţi metri de fir avea să folosească şi asta nu însemna numai lungimea corzii înmulţită cu numarul de treceri: luase în calcul şi bucla pe care o făcea firul când se întorcea pe după stâlp. Buclă care devenea din ce în ce mai mare odată ce se adunau din ce in ce mai multe fire (buclă calculată ca un arc de cerc de rază crescătoare cu fiecare trecere). Mostre de fir fuseseră trimise la patru laboratoare diferite pentru a se determina coeficientul real de elasticitate iar rezultatele fuseseră practic identice. Sistemele de prindere erau cele mai scumpe şi de sigure de pe piată dar, oricum, fuseseră instalate şi verificate de reprezentantul firmei producătoare care tocmai îi dăduse semnalul că, din punctul său de vedere, poate sări liniştit. Ştia pe dinafară la ce viteză maximă va ajunge dacă va sta drept în timpul căderii, cât s-ar reduce viteza dacă ar desface braţele şi picioarele, după câte secunde şi milionimi de secundă va începe să simtă întinderea cablului... acum ar putea încerca „de fun”să calculeze la cât la sută din înălţimea podului va atinge cablul lungimea sa normală şi va incepe să se întindă provocând decelerarea. E simplu chiar, se împarte lungimea normală a cablului la înălţimea măsurată a podului şi se înmulţeşte cu o suta. E un mizilic de calcul, gândi el în cădere ameţit de viteză. Totuşi, un rest de gînd îl enerva: nu-şi mai aducea aminte cât de înalt este podul... Poliţia a constatat că, dintr-o regretabilă eroare, lungimea corzii de bungee era mai mare decît înălţimea podului. __________________ Nu vă sfătuiesc să daţi click aici

Day job, night job

2006-07-24T10:48:00.000+03:00

Asta e, tată, nu te ajungi cu banii, îţi iei o a doua slujbă. Am destui colegi, mai ales dintre cei foarte tineri, care au câte două, sau dacă nu, trei slujbe. Două probleme trebuie menţionate aici. Una este că, la colegii mei, celelalte slujbe sunt în acelaşi domeniu de activitate şi e mai normal şi mai simplu aşa (la câte televiziuni sunt la noi...). Cea de-a doua este că, dacă omu-şi face datoria, pe angajator nu-l interesează ce se întâmplă în timpul liber al angajatului. Sănătate şi putere să-ţi dea Dumnezeu, că nevoie de bani în plus are oricine. Mai ales dacă eşti femeie, deci, prin definiţie, cheltuitoare.

Doamna despre care vorbesc, aflată intr-o perioadă de probleme financiare, trăia în Noua Zeelandă. De nevoie, pentru “schimbul de noapte”, a ales o altă meserie decât cea pe care o făcea ziua. Femeie cu respect faţă de lege, ea nu s-a apucat de furat, de escrocherii, sau de cine ştie ce altceva. A ales, să fie clar, o meserie legală, chiar bine plătită. Reprezentanta sindicatului naţional recunoştea că se pot căştiga pănă la 500 de dolari de-ai lor, cam 300 de verzi americani, pe zi. (Sau, în cazul ei, la schimbul trei, pe noapte.)

Nu călca nici o lege, nici măcar vreo prevedere a contractului cu primul loc de muncă.

Şi totuşi...

Primul angajator, departamentul de Poliţie al Noii Zeelande, i-a pus în vedere să renunţe la slujba de schimbul trei, deşi NZPD permite poliţiştilor săi o a doua slujbă. A ieşit, bineînţeles, scandal, “cenzurarea unor drepturi cetăţeneşti”, “abuzuri în administraţie”, “cine mai respectă legea dacă poliţia n-o face”...

Purtătorul de cuvânt al poliţiei a fost nevoit să facă o declaraţie publică în care a explicat că, deşi departametul pe care-l reprezintă “îi susţine pe cei care îşi iau o a doua slujbă”, doamna poliţist va trebui să înţeleagă că nu poate lucra ziua într-un departament de poliţie şi noaptea într-un bordel. Apar conflicte de interese(*) şi colo, şi colo.

______________________ -Fetelor, ia, că am o pauză! Care eşti liberă, bagă certificatul de sănătate la control cu viza la zi. Să nu mai bat drumu' mâine dimineaţă cu parteneru' meu.

-Da' ce, fată, săptămâna trecută tu nu-l aveai expirat? Şi ai amânat controlul! Mai lasă-mă şi pă mine pănă mâine, nu fi naşpa!

Shop till you drop

2006-07-20T22:46:00.000+03:00

Ce poveşti inventate, tată, să vezi realitatea ce imaginaţie are!

Era casier, car'vas'zică, la ASDA, lanţ de magazine la britanici, a se vedea poza. Stătea băiatu' la casă, dădea restul, băga productele-n pungi şi sporovăia cu colegu': Că, de când n-ai mai pus-o... da' un fum nu mai tragem şi noi... face12.45, doamnă, mai poftiţi... alea-alea. Prin difuzoare muzică, casa face piu-piu-vruuum, colegul deapănă înainte o melopee cu o blondă cu cercel în nas întâlnită sîmbătă-n bar, ceva bâzâie monoton ca o periuţă de dinţi electrică. "Să vezi că e unu-n spate care probează vreuna". Din când în când câte un cărucior cu produse scârţăie, o mamă-şi strigă odrasla, casa piuie şi vurrruie încontinuu, bâzâitul pare ca se apropie, cineva tot oftează. Colegu-i dă înainte cu amănunte picante de la partida cu blonda, “să vezi cum am pus-o, şi tot ofta şi striga, şi aoleo, şi că să vezi cum mai gemea belciugata...” Difuzoarele cântă, casa piu-piu şi vrrrum, bâzâitul-bâzâie, tâmpitu' de coleg o tot imită pe aia cum gemea şi ofta...

-Termina mă, idiotule, că se uită lumea la tine!

-Da' ce-ai, frate, cu mine că nu fac nimic!

Abia acum îşi dă seama că, pe sub vocea colegului, gâfâitul se aude foarte distinct. Până să reacţioneze, peste raftul din faţă se prăvale o gospodină. În cădere se loveşte la cap şi leşina. Băiatu' cheamă Salvarea.

Nu mai vorbeşte nimeni, casa nu mai piuie, copii nu mai aleargă. Numai difuzoarele bagă-nainte cu muzica, “ce ştiu ele?” şi, stingher, se aude bâzâitul de la periuţa de dinţi, “dobitocu' o fi lăsat-o deschisă”. Atât. Vine Salvarea, lumea e îndepărtată, paramedicii îşi fac treaba, o suie pe targă şi o duc la spital. Colegul a oprit difuzoarele, nici bâzâitul nu se mai aude. Încep să comenteze intâmplarea.

___________

După radiografie şi o noapte de observaţie, gospodina de 33 de ani este externată primind o pungă. Înăuntru se afla perechea de “Ann Summers battery-operated Passion Pants” pe care o puteţi vedea aici. Chiloţeii negrii din imitaţie de piele pe care îi purtase la magazin, deţineau din construcţie în zona de... Miţi (ca să zic aşa) o sărăcie cu vibraţii care o băgase-n boală. Atît de mult încât leşinase peste rafturi.

Minte “The Sun” în articolul asta, mint şi eu

Se uită cineva?

2006-07-19T23:42:00.000+03:00

Sincer, nu prea am feedback. Habar n-am dacă se mai amuză cineva odată cu mine. Am două probleme: 1-Comentaţi aici (apasând pe comments), de bine sau de rău, să pot corecta.(Conţinut, idei, culori, fonturi, mărimi de literă etc) 2-Doritorii de a fi anunţaţi prin mail de apariţiile goangelor, să lase un comentariu cu titlul "abonare". 2bis- oricând aveţi să-mi spuneţi ceva, adrian_cristea66@yahoo.com

Goange în direct

2006-07-19T23:00:00.000+03:00

Telefoanele în direct în emisiuni radio sau TV au farmecul lor. Credeţi-mă că ştiu. Am făcut puzderie de emisuni cu telefoane în direct şi, cu cât subiectul era mai fierbinte, cu atât era inima mai strânsă ca nu cumva să dea românu' vreo gulgută direct în antenă. Că de-acolo... dusă e! Mi s-au întâmplat căteva şi mie, dar n-am, din păcate dovezi. Pentru ceea ce urmează însă, am găsit un extras de presa. Asa că să vă zic ce-a păţit DJ-ul ăsta la un concurs radio banal, cu premiu o excursie în Bali. Tot ce trebuia omu' să facă era ca, folosind un cuvânt care nu era în dicţionar (pe verificatelea) să poată face o propoziţie care să aibă sens. Iar dialogul, care avea loc pe un post american, a decurs cam asa: - Eşti în direct la 96FM. Cum te numeşti? -Salut, sunt Dave -Şi care e cuvântul ales? -Goan! Se scrie G-O-A-N şi se citeşte "go-an" - (...) Aşa e, nu e un cuvînt din dicţionar. Ce propoziţie vrei să formezi: - GOAN fuck yourself!!! - ...!!! Evident că sunetistul a coborât calea instantaneu iar DJ-ul s-a scos din vorbe cum a putut şi el, injurând în gând cu echivalentul shakespearian al lui "Ba p-a mă-tii!". Şi a continuat concursul. Dar, cum e periculos să te plimbi în fundul gol pe lânga Dânsa sculată, mai pe final, alt telefon: -Salut, sunt Jeff şi cuvântul meu este Smee! Se scrie S-M-E-E şi se citeşte "smee" -... OK Jeff, cuvântul nu e în dicţionar. Şi acum, pentru o excursie în Bali, foloseşte acest cuvânt într-o propoziţie care să aibă sens...! - SMEE again! GOAN fuck yourself!

______________________________

Nu spuneţi ca am inventat. Credeţi-mă, se întâmplă. Oriunde, fără să aleagă. Se întâmplă şi la noi. Nu crezi? Ia pune-ţi căştile şi... enjoy

Băi, mai dă-te-n pana mea cu goangele tale!

2006-07-19T01:49:00.000+03:00

Mi-am găsit naşul! Mi-a povestit-o un amic, legist în State. Nici nu mai contează dacă e adevărată. E zisă la banchetul Asociaţiei Medicilor Legişti din Texas, preşedintele cerând părerea audienţei. Subiectul de pe masa de autopsie era un bărbat de 25 de ani. Martorii declaraseră că se suise pe acoperişul unei clădiri de 10 etaje şi, fără să ezite, sărise în gol. (caz clar, documentat, de sinucidere) Spre ghinionul lui, la etajul 8 se afla o platformă suspendată de spălare a geamurilor, în care s-a prăbuşit fără să-şi rupă nimic. (a devenit tentativă de sinucidere) De murit, a murit în urma unui glonte-n cap, primit pe cînd cădea prin dreptul ferestrei de la etajul 9 (omucidere?) Poliţia a găsit acolo un cuplu de aproape 80 de ani care avusese o ceartă de familie, el scosese puşca, ochise şi trăsese, glonţul ieşind prin fereastră. (omor prin imprudenţă la sinucigaş şi tentativă de ucidere a soţiei? Dar sinucigaşul tocmai era, sau credea că este, în drum spre o moarte pe care el o alesese. Focul de armă a intervenit după ce el pornise acţiunea de sinucidere) Ancheta a relevat că octogenarii se certau mereu, bătrânelul ameninţând-o mereu cu arma la finalul scandalului, ca un fel de ritual. Ba, de fiecare dată, apăsa şi pe trăgaci, pentru că întotdeauna era descărcată. Nu mai ţineau gloanţe în casă de ani de zile. (nu mai e tentativă de asasinare a soţiei, iar sinucigaşul a murit... din accident?) Era clar că cineva care le cunoştea obiceiul încărcase arma. (asa deci... tentativă de crimă cu premeditare... ) De pe tubul cartuşului s-au prelevat amprentele iar ei şi-au adus aminte că, de curând, primiseră vizita unui nepot care-i considera vinovaţi de moartea mamei lui, fiica lor. Căutând în baza de date, amprentele s-au potrivit. (Stai aşa! Adică, supărat, nepotul a încărcat pe şest arma, asteptând ca moşulică să-şi ciuruiască consoarta în cadrul ritualului de scandal? Şi ajunge acuzat de crimă pentru că sinucigaşul a fost impuşcat?- Help? ) Într-adevăr, cercetările au scos în evidenţă că, în urmă cu căţiva ani, "mama lui şi fiica lor" murise, nepotul luând-o cam razna. Acum, chiar dacă mintea lui zguduită de moartea mamei funcţiona cu rateuri, urma să fie acuzat de crimă. Ei bine... Cu mintea zguduită de moartea mamei sale el se suise pe acoperişul unei cladiri de 10 etaje şi, fără să ezite, sărise în gol. În cădere, un etaj mai jos, primise un glonte-n cap... _________________________ Când povestitorul a ajuns în acest punct, eu, vizibil nervos, am izbucnit: "Băi, mai dă-te-n pana mea cu goangele tale!". Am o rugăminte: să nu v-aud!

Purtaţi întotdeauna lenjerie curată

2006-07-18T01:21:00.000+03:00

Băi tată, să te ferească Dumnezeu de femeia care, în pofida tuturor vigisitudinilor sorţii se hotărăşte ea să pună lucrurile la punct. Cu un fel de demnitate venită dintr-o amară hotărâre luată irevocabil, e în stare să ducă la bun sfârşit orice crede ea că merită. Cu o lumină lăuntrică în ochi şi cu mulţumirea datoriei împlinite, indiferentă la ironia sau comentariile privitorilor, ea îşi poartă, impasibilă, cununa de martir. Pe scurt adică... Îsi pune omu' familia-n maşină şi pleacă la Mall. Ei mulţi, rabla bătrână, drumul lung... ajunsă în parcare maşina cedează. Omu', care ştia ce opţiune are încă inainte ca nevasta să arcuiască interogativ sprâncenele, zice: -Lasă dragă, du-te tu cu copii la cumpărături că mă bag eu sub ea şi-o dreg până vii tu. -Păi siiigur, că d-aia ţi-am spălat lucrurile, să te murdăreşti iar... -Pai, dragă, cum să...? -Lasă-lasă, vorbim când mă-ntorc! După ce a făcut cumpărăturile, femeia s-a întors în parcare. Era mai animată ca de obicei. Un mic grup de spectatori comenta din priviri şi-şi dădea coate. "Să vezi cum se face tolomacu' de râs!", gândi ea şi îşi făcu loc mai în faţă. Acolo dădu peste o pereche de picioare dezgolite, păroase şi masculine ieşind de sub caroserie. Induioşată, gândi:"Ia uite la el, cum are el grijă de pantaloni!". Îmbrăcate în nişte chiloţi cam largi, părţile pe care, de obicei, le numim private deveneau, la fiecare nouă mişcare a posesorului, din ce în ce mai... publice. Iar stăpânul lor, spre deliciul privitorilor care-şi dădeau coate, nu realiza. Ba chiar, în focul depanării, de cîte ori se rotea de pe o parte pe alta, provoca în rândurile privitorilor un fel de "Ole!" reţinut în fundul gâtului acompaniat de râsete infundate. Cu cât se opintea mai tare, cu atât se... mă iertaţi, bălăngăneau Dumnealor mai dezgolite. Şi atunci, femeia s-a hotărât. După ce a întors copii cu faţa de la maşină, s-a lăsat pe vine şi, cu hotărâre, a băgat mâna ÎNĂUNTRU, a aşezat întreg ansamblul la locul lui şi apoi l-a acoperit cum trebuie. După care, cu buzele strânse într-o linie subţire, s-a ridicat si, cu mâinile încrucişate pe piept, a sfidat pe oricine să îndrăznească să comenteze. Toţi au lăsat ochii în jos. Singura excepţie a fost soţul său care,îmbrăcat şi acoperind ochii copiilor, o privea stupefiat. Mecanicului i-au pus trei copci în frunte. ______________ North West Florida Daly News, 15 mai 2006

Ca la americani, tată!

2006-07-14T16:18:00.000+03:00

Nu erau prea înstăriţi. Ea avea grijă de copii vecinilor, ca un fel de grădiniţă. El lucra cu maşina de tuns iarba prin curte. Era una d'aia, tractoraş, pe care te sui şi o conduci, putând visa că eşti la curse. Ea a adulmecat că unul dintre copii şi-a umplut pempărsul. L-a lăsat afară pe cel mare, de 4 anişori, şi s-a dus în casă să-l schimbe pe cel mic. El se dădea în continuare cu tractoraşu' crezându-se la safari într-un 4x4 şi atacînd o pantă mai abruptă. Pe la jumătatea pantei motorul a început să horcăie, hărăbaia s-a înclinat, a dat înapoi vreo doi-trei metri şi toată tunzătoarea s-a oprit din tocat. Omul s-a dat jos de pe ea s-o pornească din nou şi s-a mirat ce căuta pantofiorul copilului intre lamele maşinii de tuns iarba. În pantofior se vedea şi un rest de picioruş... Familia îndurerată i-a dat în judecată, (eu le-aş fi rupt capul!). În America, unde totul are un preţ, părinţii şi-au evaluat durerea la 6 milioane de dolari. Pârâţii aveau un fel de asigurare şi ar fi putut plăti 100.000. Cum pentru suma asta poţi jeli doar un animal de companie sau doar pantofiorul de pe laba piciorului menţionată mai sus, pentru a ieşi la total, părinţii au găsit soluţia: au chemat în judecată, alături de cei doi "dibaci" (fii atent ce bombă!) şi firma producătoare a maşinii de tuns iarba. De ce? Pentru că d'aia! (dacă vi se pare absurd, staţi să vedeţi) Înainte de primul termen al procesului, în jalea şi suferinţa lor, părinţii îndureraţi au... renunţat la acuzaţiile împotriva celor doi. (mai degrabă le-au luat suta şi i-au lăsat în pace) Dacă nu e clar, recapitulăm: O iresponsabilă lasă un copil nesupravegheat pe lângă o sculă de mărunţit, un hăbăuc le face moştenitorul tăiţei iar ei se judecă cu... producătorii maşinii. Pentru că nu au inventat un dispozitiv de siguranţă pentru aşa ceva(*). Dispozitiv pe care nu-l avea nici o altă maşină de la nicio altă firmă din lume, care nu fusese nici măcar sugerat de vreo asociaţie sau ligă de protecţia consumatorului. Pe care nici astăzi nu îl are vreo maşina. Pe care... pana mea, bani să iasă! La final, după zece ore de deliberare, juriul a obligat firma producătoare să plătească părinţilor îndureraţi 2 milioane de dolari. Credeţi că-i Goangă? Iaca! (click) (Washington Times, coborâţi până la Roaroke) ______________________________ (*)Cum ar suna "Dispozitiv impotriva cazurilor în care vreţi să treceţi cu maşina de tuns iarba peste copil" sau "... pentru împiedicarea încercării de a tunde cu ea a părului de pe piept" sau "...pentru blocarea tentativelor de tăiat unghiile de la picioare" ? Sau măcar o notă în cartea tehnică "Este interzis a se folosi la tăiat părul din nas". Ţi-e clar că, în secunda doi, deja s-ar fi găsit cel puţin doi-trei idioţi care să spună: "Bine-bine, dar dacă...?"

Cât îl înţeleg pe Nea Costică.....

2006-07-13T15:42:00.000+03:00

Dormea şi el ca omu', pe spate, sforăind încetişor lângă nevastă. Avusese o zi grea. Probabil visa că e fericit. Aici a greşit!(*) Femeia l-a simţit şi s-a trezit. (Au ele un simţ al lor). După care s-a enervat. (Etete... Boşorogul...!). A vrut să adoarmă da' afară tot cârâia o găină. "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Ete şi p'asta, i s-o fi făcut de alea-alea). Si nu se mai oprea, "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Ete curva dreaq, nu se mai satură! Da' şi cocoşu' asta nou le calcă de le merg fulgii). "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Păi siiiigur, nu ca hodorogul meu, ia uite-l cum doarme!). "Co-co-cooo! Co-co-cooo!". (Da' mai taci fir-ai a..) -Costele, dormi? -... -Costele! -... -Costele scoală si du-te să vezi ce are găina aia că nuş ce are de cloncăne-ntr-una fir-ar mama ei a... COSTELE! -...? -Păi-sigur-că-d-aia-m-am-măritat-să-am-bărbat-care-doarme-lângă-mine- ca-somnul-cel -de-veci -vai -de-mama -mea-şi-de-norocul-meu -ca-mi -a-zis-mama- fato-deschide-bine- ochii-că-ăsta -e-moale-şi-n-ajungi-departe-cu-el... -(omul e deja în picioare, fără izmene, năuc şi dezorientat) -ca-numa- împins-de-la-spate-te- trezeşti-şi-tu-să-faci-ceva-în-casa-asta-pentru -care-eu-mă -spetesc-muncind-iar-tu-vii -ca-un-nesimţit -şi-nu-ţi-pasă -că-de-atâta-respect -mă-bucur-şi-eu-în-casa-asta... -(el e tot în picioare, buimac, ştie ca TREBUIE să facă ceva dacă vrea să mai doarmă pâna dimineaţa, dar nu ştie ce. E din ce în ce mai frustrat) -ca-eu-pentru-tine-nu-valorez-mai-mult-decât-nenorocita -aia-de-găină -care-cocoie- intr-una-de-mi -vine-s-o-omor... -(el zîmbeşte fericit, a prins ideea) -păi-siiiigur-stai-acolo-ca-mutălăul-în-loc-să... -(el e în fundul gol, încă buimac, frustrat de-i dau lacrimile, dar, în sfîrsit, A ÎNŢELES.) Nea Costică a pus mâna pe satâr, a apucat găina de gât, a potrivit satârul şi a tras cu furie. A rămas în mână cu capul găinii şi cu încă ceva. Cu ceva care, până atunci, se numise în limbaj medical, propriul penis. De durere, buimăceală, frustrare sau ce o mai fi fost, pur şi simplu a aruncat-o câinelui ("Aşa! La câini cu ea, că din cauza ei mi-am luat nevastă pe cap!"). Iar câinele, animalul, a mâncat-o. Dus la spital la Galaţi, n-au avut ce să-i puna în loc. Notă: Nu mă ţin de goange. A apărut pe Rompres, apoi pe toate marile agentii internaţionale. Dacă nu credeţi, Gugăliti cu "constantin mocanu penis". Iaca mostră ________________________________ (*)Al Bundy îşi intreba o data nevasta de ce tocmai îl împiedicase să facă ceva: "Da' pe tine nu te afecta, iar acum, că nu mai fac, îţi crează probleme!!!" Peggy a fost genială: "Păi, părea că începuse să-ţi placă!"

Român sinucigaş, caută metodă eficientă

2006-07-13T00:21:00.000+03:00

De când, pana mea, au ajuns românii să apară la ştiri ca sinucigaşi? Că, parcă, eram poporul ăla care cântă, bea şi joacă pe la hramurile puzderiei de sfinţi din călindar - iar asta nu se pupă cu profilul de sinucigaş. N-o să vă reţin prea mult atenţia cu primul caz, cel ultramediatizat, cel anunţat în redacţia de ştiri unde lucrez cu strigătul “treabă serioasă, băieţi, explozie în Manhattan, o cladire prăbuşita!”. Posibila lovitură teroristă s-a dovedit a fi, de fapt, tentativa suicidală a unui doctor român cu origini în Roşia Montană. El a încercat să rezolve problema partajului la divorţ printr-o metodă aproape românească: “Na, făăă, firi-a dreaq'! Vrei să-mi iei tu, mie, casa dă la mama, făăă? Prafu’ şi pulberea şi cu mine-o dată cu ele, firi-a...” ...Şi a dat drumul la gaze. Asta a fost ieri şi, pâna astăzi, ştirea a fost “mulsă”, de tot şi de toţi. De la noi pâna la CNN, toţi am tot dat-o cu Manhattan în flăcări, Larry King la locul faptei şi originea română. Bomboana pe colivă era că amărâtul ăla, voind să moară, şi-a dărâmat un bloc în cap, a făcut răniţi printre pompieri şi trecători, a reactivat spaimele americanilor, dar ţinea legătura telefonic cu pompierii, după explozie, să le spună de unde să-l scoată. Cam la asta gândeam de dimineaţă când, în redacţie, cineva cu un telefon la ureche a întrebat: “E unu’ în Bucureşti, pă Bd. Timişoara, vrea să se sinucidă, cică se aruncă de pe-un stâlp d-ăsta de 10 metri, e circulaţia oprită, trimitem fly-ul(*) să dea imagini în direct?” Parcă-l vedeam, nebărbierit şi strigând răguşit: “Haoleo să moară mamaaaa!!! Nu v-apropiaţi că saaaaar! Să vie Băsescuuuuu! Să vie acu, aici!” (**) Goanga a apărut pe la prânz pe fluxul de ştiri de pe agenţii (nu vă mai dau faximil că e simplu de verificat) care povestea: Dâmboviţeanul suit pe un stâlp de 8 metri, atâta s-a agitat că s-a dezechilibrat, căzând... în interiorul stâlpului şi înţepenindu-se înăuntru, câţiva metri mai jos. Încercările pompierilor de a-l scoate nu dădeau nici un rezultat. Până când, un pompier deştept a cumpărat, de la butica din colţ, un kil de ulei de gătit pe care i l-a turnat în cap. După care, totul a mers... uns: în aplauzele şi râsul asistenţei, l-au scos la lumină zgâriat, prăfuit si imbibat de ulei. Băi tată, e cert: nici măcar lustruiţi de occident, la sinucideri nu ne pricepem. Căpătăm doar altă anvergură ______________________________ (*)Unitate mobilă de transmisie în direct (**)Că aşa-i pe malul Dâmboviţei. Pe malul Hudsonului doctorul Bartha trimesese un e-mail guvernatorului statului New York, guvernatorului Californiei, Arnold Schwarzenegger, şi unor personalităţi de la postul de televiziune Fox News. La noi doar tehnologia lipseşte, nevoia de comunicare, nu.

Singurătatea din mijlocul mulţimii

2006-07-12T13:18:00.000+03:00

Cică să dai totul pe altarul muncii şi vei obţine preţuirea colegilor şi recunoştinţa companiei... Căc..t ! Uite, un Georgică din America a fost găsit în weekend uşor decedat la biroul său aflat într-o hală imensă cuprinzând mai multe birouri (mese) aparţinând unei edituri din New York. Şefii l-au comemorat ca pe un angajat model, muncitor şi tocmai aflat sub atenta observaţie a managementului care îi urmărea toate mişcările în vederea promovării. (Păcat de el, tocmai acum...!). Colegii cu vechime au scos în evidenţă cum îl cunosc ei de 30 de ani, cum venea el mereu printre primii şi pleca printre ultimii. Angajaţii mai noi n-au avut voie să ia cuvântul dar şi-au amintit cu invidie de tipul ăla uşor ciufut şi retras care nu-i lăsa să se afirme în faţa şefilor venind în fiecare dimineaţă înaintea lor. Că "săptămâna-trecută -parcă-înnebunise -am-încercat-şi-eu-să-mă-evidenţiez-la-şefu -da-mi-a-zis-ia-uite-la-George -a-venit-primul-şi-încă-nu-a-plecat". "Şi a doua zi am venit şi mai devreme da' ticălosul deja ajunsese. Atunci am încercat să stau mai mult decît el da' pe la 11.00 noaptea am cedat nervos şi am plecat că mă aştepta o gagica in club." "Şi acum, scârba dracului, a trebuit să mai şi moară pe baricade! Şi când? In WEEKEND ??!!! Să se dea mare că el lucrează şi in weekend!". "Uite d'aia nici măcar nu l-am salutat toată săptămâna trecută!" Autopsia a relevat că George Turklebaum făcuse infarct în timp ce corecta un text şi, aşezat la biroul lui, murise. Luni, la începutul săptămânii trecute, cu cinci zile în urmă! (aici aveţi şi dovada)

Legea-i lege, tată !

2006-07-11T15:55:00.000+03:00

Ai dreaq americanii ăştia, au văzut prea mult Ally McBeal. Oricine poate da în judecată pentru orice. Culmea e că mai şi câştigă. Un şmecheraş american şi-a asigurat pentru o sumă de bani considerabilă o proaspăt cumpărată (şi scumpă) cutie de trabuce. A asigurat-o, printre altele, chiar şi împotriva incendiului. (Numa' la americani o să vezi aşa ceva) După care, încet-încet, unul după altul, le-a fumat. Apoi a dat în judecată firma de asigurări ca nu vrea sa-i plătească asigurarea. (Dacă ne-am fi oprit aici, ne-am fi minunat doar de tupeul omului din "Ţara tuturor posibilităţilor!. Dar...) Judecătorul a decis că, deşi cererea era frivolă, deoarece nu erau stipulate în asigurare excepţii la cazurile de incendiere pentru care nu se acoperă pagubele, firma de asigurare va plăti 15.000 de dolărei verzişori de-ai Unchiului Sam. (Acu' deja vă gândiţi la câte ocazii d'astea aţi întîlnit dar "n-aţi avut sânge-n agregat") Tipul chiar a primit banii (Aşa Tată! Yessss! Lumea e a celor care ştiu să smulgă, nu să aştepte să primească!) În ziua în care a încasat cecul a fost dat în judecată pentru 24 de capete de acuzare privind incendierea intenţionată a unei proprietăţi asigurate. Doi ani puşcărie si 24.000 de dolari amendă! (Acum, comentaţi voi! - click aici, dedesubt)

Nu ştiam ce periculos trăiesc...

2006-07-10T15:31:00.000+03:00

Băi tată, acum, chiar să-ţi fie frică să mai scapi şi tu o, cum să zic... pe limba oamenilor delicaţi i se spune "flatulenţă"? Nu ştiam ce pericol ne paşte de fiecare dată, mai ales dacă mai şi umblăm cu foc, ca activitate paralelă. (Fumători matinali, v-am captat atenţia?) Să vezi. Cică unu s-a dus la doctor să-şi opereze o aluniţă de pe fund (voia omu sa fie sexy). Drept pentru care, proaspăt bărbierit (mai degrabă "curierit", că "bărbieritul" e pentru barbă...), iată-l pe masa de operaţie unde chirurg, asistentă şi, mă rog, restul echipei, se uită în, ca să zic aşa, aluniţa lui. Câmp operator steril, reflectoare de vedeai şi în... peste tot, bisturiu electric, că aşa e modern... ce mai, tot tacîmul. Şi cum se muncea acolo, pe bune (nu ca la oftalmologii noştrii simulanţi), mai de emoţie, mai de anestezie, "omul cu curu-n sus", pornind de la premisa că doctorii, oricum, poartă mască, scapa una mică. Mică-mică, da' devastatoare! În drumul său spre libertate gazul a trecut nefast pe lângă filamentul încins al bisturiului electric şi s-a aprins. Zona genitală, bine îmbibată, conform procedurilor, cu dezinfectant, a luat foc si ea... (Deja, în rândul barbaţilor, simt un fior. Aveţi şi de ce!) Acu' omul dă în judecată spitalul, iar replica medicilor e dărâmătoare: "A fost doar un accident nefericit". Băăăăi, la stomatolog când te duci, îţi bagă un miniaspirator în gură pentru salivă. Voi ce-aţi păzit?

În loc de editorial

2006-07-10T13:33:00.002+03:00

Uneori, de amuzament, m-apuc să povestesc despre ce lucruri, întămplări sau fotografii ciudate am mai găsit pe internet. De cele mai multe ori, reacţia celorlalţi este: "Te ţii de goange!" "Oare?" zic eu... Aşa încât, cu onoarea "ciobită", m-am hotărât să postez aici dovezile care atestă că atunci, de fiecare dată când am povestit, NU am minţit. (...cu excepţia, evident, a istorioarei cu broscuţa de la marginea drumului, dar aia e altă poveste...) Sunt sigur ca voi găsi oameni care mă vor înţelege, oameni care găsesc şi ei GOANGE. Le aştept pentru a le publica!