"GOANGA ZILEI"

Că adică, pana lui, i-o fi ajuns şi lui să tot fie bătut la cap. Că tot auzea: "Pune-le la loc, aruncă-le la gunoi, fă ordine în urma ta dezordonatule, vezi că iar ai lăsat alea nestrânse, da tu nu mai duci gunoiul trântore, casa asta parca-i o cocină, fă curat porcule...." Femeile au o listă inepuizabilă pentru asta.

Aşa că s-a mutat, singur, într-un cartier liniştit- Bărrrbat adevărat!

Contrar opiniei LOR că fără ele se alege praful (nu ştiu de unde le intră asta în cap, dar sunt "precise" chiar în faţa tuturor evidenţelor), a locuit acolo opt ani, fără probleme, fiind un chiriaş model. Plătea facturile la timp, nu crea probleme. Era doar un om mai retras, în afara slujbei nu ieşea decât până la butica din colţ, dacă aşa se numeşte în Utah, Statele Unite, lua ceva de mâncat şi nişte cutii de bere. Nu făcea paranghilii, nu aducea paraşute. Aşa au trecut 8 ani.

Parcă văd, toată lumea bosumflată: fetele de ce am zis despre ele, băieţii că "ce model de papagal răspopit le arăt..."

Staţi aşa, să vedeţi !

Uşa se deschidea cu greu. Chestiile alea cădeau mereu şi blocau uşa. Cum bine zicea cineva (în alt context, bineînţeles), călcai pe ele ca pe dude. Probabil că, după ce a terminat de mutat, s-a aşezat şi el în fotoliu, a deschis o bere şi s-a destins.( Ce liiiinişte... Paaana meaaa!) După ce a terminat berea a avut un gest să se ridice s-o aruce la gunoi... şi s-a oprit. (He-he! Ia stai...!) A aruncat-o pe jos (Ce senzaţie neobişnuită... şi nu ţipă nimeni...) şi a mai deschis o bere. Pe urmă încă una... La culcare, s-a uitat la cutiile de pe jos şi a hotârât:”Ci puu... ci piii... ci... pppana mea, le strâng mâine!”

A doua zi si-a luat iar ceva de păpică, cele 24 de cutii de bere, s-a aşezat în fotoliu şi...

Grămăjoara creştea văzănd cu ochii. Pe urmă s-a gândit că s-au strîns deja prea multe, o să le strângă, dar în weekend. Încet-încet podelele s-au acoperit, grămăjoarele au crescut...

Nu deranja pe nimeni. El era deranjat, de stratul de cutii de bere care urca permanent. (lasă, le strâng mâine). În fiecare zi bea cîte un bax de 24 de cutii. Asta fost porţia lui. Timp de opt ani.

După opt ani, nemaiavând unde să arunce cutiile prin casă... a luat măsuri:

S-a mutat!

______________________

Ei, ce ziceţi băieţi? Mai sunteţi supăraţi pe mine? Iaca „Bărrrbat Adevărat”! Timp de opt ani n-a dus gunoiul! (Un model pentru generaţii întregi)

Gândiţi-vă la asta când auziţi „da-mai-du-şi-tu-gunoiul-că-oricum-nu faci-nimic-în-casa-asta-că-m-am-săturat-fir-ar-a-naibii-de-viaţă-cu-cine..."

(Iaca ce a rămas în urma lui. Articolul din presă şi pozele mari AICI)

// publicat de Adrian @ 10:57 a.m.