"GOANGA ZILEI"

Circula un banc acu' vreo douăzeci de ani cu Cernenko la Kremlin care -şi anunţă aghiotantul:
-Fă-mi legătura cu preşedintele Vietnamului, i-am promis că-l sun la prânz.
-Tavarişci prezident, datorită diferenţei de fus orar, acolo încă nu e prânzul.
-Bine, atunci trimite telegrama aia de felicitare preşedintelui american...
-Tavarişci prezident, datorita liniei de schimbare a datei in SUA e incă ieri.
-Bine-bine, atunci trimite o telegramă de condoleanţe poporului indian pentru moartea nefericită a premierului lor...
-Tavarişci prezident, asasinarea Indirei Gandhi va avea loc abia mâine...
.....
Mi-am adus aminte de bancul ăsta cu "oameni informaţi" acum câteva ore când am primit la slujbă un comunicat de presă de la SPP în care se spunea:

După participarea Excelenţei sale, Prinţul Suveran Albert II la Dineul de Stat oferit de preşedintele României, la ora 2245, acesta s-a retras singur în camera sa de hotel unde a rămas până a doua zi dimineaţă la ora 0845, când şi-a reluat participarea la activităţile programului oficial. Serviciul de Protecţie şi Pază subliniază faptul că, în acest interval de timp, Prinţul Suveran Albert II nu a avut vizite private şi nu a părăsit spaţiul de cazare.

(pauză de compilare)
Wau!
(pauză)
Da' cine a zis că a primit vizite?
Era, cum vă zic, în seara închiderii "franco-foliei" şi noi, cei... "neiniţiaţi", am luat foc să aflăm amănunte.După o vreme, aveam să aflăm că, în ziarul "Cotidianul" de mîine va apărea ştirea că prinţul a primit nişte vizite feminine autohtone.
Vorbim de ediţia ziarului din 30 septembrie care, probabil, abia atunci se trimetea la tipar.
Sunt purtători de cuvânt care reacţionează lent, sunt servicii de presă care până elaborează o dezminţire te plictiseşti. Comunicatul de presă al SPP este datat 29 septembrie.
Venită de la SPP, dezminţirea apăruse înainte să apară ştirea.

Băi tată, dacă-şi pune femeia în cap ceva, n-o opreşte nici vântul, nici pământul. Ana doar îi aducea de mâncare lui Manole şi a răzbit prin tot şi toate(*), dar să mai fie vorba de nuntă... de nunta EI!!!

Povestea începe cam aşa:
-Eşti nebună dar, dacă aşa vrei tu, du-te!
-Aşa vreau, zise Nicky şi se sui în maşină.
Era ora 10 dimineaţa. Cu maşina a dat o fugă până la Bristol, căci avea programare la coafeză. De acolo s-a dus să-şi ridice de la croitoreasă rochia de mireasă, aşa cum era programat. S-a pregătit şi, la 4 dupăamiaza, primea pe deget o verighetă într-o biserică din Brislington în faţa a peste 100 de oaspeţi ce-şi primiseră invitaţiile cu câteva luni în urmă. După care, emoţionata mireasă, a plecat cu proaspătul şoţ să-şi sărbătorească nunta la un hotel din Bristol antamat din timp. La petrecerea la care mireasa a şi dansat, au stat până pe la ora zece seara.
Ce e aşa de neobişnuit?
Păi, în timp ce dansau la nuntă, el a întrebat-o:
-Mai ţii tu minte unde eram aseară?
Cu o seară înainte erau în restaurantul în care se cunoscuseră, când, pe Nicky a luat-o durerea de burtă. Să fie mâncarea? Nu, că el n-avea nimic.Să fie sarcina? Nu, că până acum nu avusese nimic şi, oricum, termenul era abia peste 3 luni, oho-ho! Mai degrabă erau emoţiile nunţii de mîine. Hai acasă. Pe la 2.30, durerile erau aşa mari că au dus-o la spital. Acolo lucrurile s-au accelerat un pic şi, la ora 3 noaptea, Nicky deja născuse un băieţel. A stat cu el până dimineaţă, când şi-a cerut externarea. După cum vă spuneam, era cam ora 10, în faţa spitalului, când doctorul îi spunea:
-Eşti nebună dar, dacă aşa vrei tu...
__________________________
(*)...şi la ce i-a folosit....
Pentru verificare AICI

Aurul ca simbol al bunăstării. Sau, pe altă limbă, "ai goldeanu pă tine, eşti ciumec tată!!!" Ceea ce vedeţi alături, nu este o făcătură. Este, pe bune, imaginea bulibaşei Zaharia Bureata, din Buzescu -Teleorman, aflat la petrecerea tiganeasca de la Costesti, judetul Valcea. Asta pune capac şi îi lasă cu nasul în jos, ruşinaţi, pe toţi gherţanii pe care îi ştiu sau pe care i-am văzut, pe stradă, în cârciumi sau la volanul unor maşini bengoase. Cu cămăşi descheiate peste burţi păroase lasa să se vadă ce "potenţi" sunt ei (mânca-v-aş!). Cu cât gâtul e mai tras în jos de "tonajul de goldean", cu cât seamănă mai mult cu laţul cu care e legată căţeaua Laika (a mai citit si nepoată-mea, băăăăăi, câte ceva!!!) cu atât e omul mai baştan. In condiţiile astea, iaca ce probleme are Preşedintele tadjikistanului Emomali Rahmonov. La ei, moda e un pic "preluată constructiv" (că văd că aşa fac toţi). Era omu' în "vizită de lucru" prin şcoli (că politicienii asta fac anual, în jur de 15 septembrie, indiferent de ţară) iar profesorii se plângeau de lefurile mici (că profesori asta fac anual, în jur de 15 septembrie, indiferent de ţară). Şi cum scandau ei la unison, dom' preşedite a remarcat că, de câte ori se ajungea la o vocală, era orbit de o strălucire luminoasă.Când tăceau, se făcea mai întuneric. Pe urmă a vorbit un profesor că nu-i ajung banii. A făcut o glumă şi a zâmbit. Incăperea s-a luminat. Când şi ceilalţi profesori tadjici au zâmbit, fotografilor li s'a blocat diafragma iar SPP-iştii lor au sărit să-şi protejeze preşedintele ca la explozie. Pentru domnii profesori, sintagma biblică "Gură de aur" era luată ad-literam, zâmbetele profesorale scoţînd în evidenţă lucrări dentare din metal nobil. Ceea ce l-afăcut pe preşedinte să declare că, şi urmează un citat, "va interzice angajaţilor de stat să poarte dinţi de aur, într-o încercare de îmbunătăţire a imaginii ţării pe plan internaţional"(*) Păi dacă e aşa, vă daţi seama ce imagine de ţară bogată ne-a făcut Bulibaşa?. Deja văd urmaşi ai lui Porta sau ai Micuţului umblând prin ţară cu cleştişorii la îndemână. _______________ (*)Aşa relatează site-ul Ananova, consultat de Rompres.

No, azi nici nu mai interpretez! Pur si simplu enumăr faptele şi e de ajuns.
Sunt din ce în ce mai îngrijorat de românul care preia totul in mod creativ. Începând cu democraţia, pe care a aplicat-o "originală" pe vremea lui Iliescu şi continuând cu aplicarea îmbunătăţită a perceptelor mafiei în spaţiul dâmboviţean.
Dar, să lăsăm consideraţiile. Un pic mai în urmă vă spuneam despre văcarii rusnaci care, cu voie de la stăpănire, îşi puteau hrăni vacile cu tulpini si seminţe de canabis.
Mai bine nu scriam!
Uite că cineva a citit şi s-a grăbit să aplice totul şi la noi, dar într-un mod "constructiv". Adică... să sară peste "cu voie de la stăpănire". Rezultatul? Iaca ce scrie MEDIAFAX citat în ziarul Gândul din 20 septembrie 2006:

Animale hranite cu canabis, la Botosani Politistii de frontiera botosaneni au declansat cercetari in privinta a cinci localnici din Botosani, care au cultivat 2,5 hectare cu canabis, taranii hranindu-si animalele cu seminte de canabis.

Chiar şi aşa, aş fi lăsat-o moartă cu canabisul, dacă n-aş fi primit, direct de la IGP, următoarea notă care demonstrează că românul este "ucigător" de inventiv:
____________________________________
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
Telefon: / Fax: 021-316.66.65
Bucureşti, 26 septembrie 2006
Internat în spital după experimentarea unei „Retete noi” - lapte cu … cannabis
Tânărul este cercetat de poliţişti pentru consum de droguri
Ofiţerii Serviciului de Combatere a Criminalitatii Organizate Vrancea îl cercetează pe V. Bogdan-Gabriel, de 20 ani, din municipiul Focşani, judeţul Vrancea, care a ajuns la spital, după ce a consumat plante de cannabis fierte în lapte.(*)
Din primele cercetări a reieşit faptul că plantele au fost culese de pe raza comunei Goleşti, jud. Vrancea, de către V. Bogdan-Gabriel împreună cu T. Ionut-Sorin, de 19 ani, din Focşani.
Totodată, în urma cercetării la faţa locului, poliţiştii au mai identificat asemenea plante, crescute spontan pe marginea drumului, care au fost recoltate, rezultând o cantitate de 1,685 kg.
În urma expertizarii de catre specialisti din cadrul IGPR-DGCCO – Laboratorul Central de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori, a rezultat că plantele acestea apartin genului « cannabis ».
Cercetarile sunt continuate în vederea documentarii intregii activitati infractionale, cauza fiind inaintata spre competenta solutionare DIICOT- SIICOT Galati.
SERVICIUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
_________________________
(*) Stai un pic: fiartă? in... lapte?

Azi una scurtă, că mă grăbesc. Ai zice că numai românii scot broşuri gen “eterna şi fascinanta Românie”. Ei bine... Oficialii israelieni au scos şi ei o broşură prin care doreau să aducă vizitatori la un festival de muzică şi artă ţinut în august. In limba originală titlul voia să spună că “Nu mai există alt oraş precum Ierusalimul”. Pentru a avea audienţă, broşura a fost tradusă în engleză şi distribuită în zeci de mii de exemplare (ne asigură“BBC” ). Intenţia era să convingă oamenii... să vină. Din cauza titlului, nu ştiu cât de bine au reuşit pentru că, în loc să traducă “ Jerusalem- there's no city like it!", au tradus: "Jerusalem - there's no such city!"
_______________________________
Nota: ieri şi azi am fost oarecum absent deoarece am demarat “Proiectul Nigeria”, un blog despre Escrocheria Nigeria sau “Tocmai poţi face rost de câteva milioane de dolari, ia scoate mata nişte bani”. Schema e veche dar eu, din amuzament, am răspuns. Acum corespondăm şi e ca la şah: el vrea să mă păcălească pe mine, eu încerc să-l păcălesc pe el... Care vrei să te bagi la elaborat de strategii, dă un semn.

Măăăă mânca-v-aş gura!
Nu mai ştiu dacă pe la ruşii din Urali a ajuns chestia cu "vacile nebune" da' din câte se arată, iarna asta sigur se vor potcovi, din când în când, cu câte o vacă zăpăcită.Cred că nu se va mai mira nimeni dacă, pe uliţele satului, vor vedea cornute blajine, cu ochii înceţoşaţi, stând pe coadă şi zâmbind tâmp. Noroc că nu vorbesc căci altfel, probabil, vor povesti despre nesfârşite câmpuri de porumb purpuriu... unduindu-se sub un soare violet... stropit de o ploaie oranj curgând de jos în sus... iar muzicaaaa... muzicaaa...
Toate astea ar dobândi,cât-de-cât, un înţeles dacă v-aş spune că ne aflăm în ţinutul unde se cultiva marijuana la greu. Şi, ca să nu fie descoperită de DEA-ul rusesc, se cultivă printre loturile de porumb sau floarea-soarelui. Astea sunt din belşug, căci este o regiune a crescătorilor de animale. Ghinion, însă, căci "antidrogii" ruşi şi-au pus ambiţia (*) şi au distrus culturile.
Cu totul.

Marijuana şi porumb la un loc, să fie ei siguri că n-a scăpat nimic ilegal. Că n-aveau timp să aleagă, iar printre cucuruz şi floarea-soarelui erau amestecate vreo 40 de tone de "cânepă indiană".
Aşa că au "ras" tot.

Cu cow-boii rusnaci, însă, nu te pui. Rămaşi fără furaje pentru iarnă, în pericol să le moară cirezile de foame, văcarii au făcut "revoluţie" şi au convins (**) autorităţile că... n-au făcut bine. Şi că ei au nevoie de furaje. Şi că să-moară-mama-că -te-sparg -dacă-n-am -ce-da-la-vacă!
Drept pentru care, neavând de unde să dea furaje, autorităţile au dat, ca la noi pe vremea lu' Împuşcatu'... aprobare. Nu pentru Dacie peste rînd, nu pentru ARO, ci pentru a-şi furaja peste iarnă vacile cu... marijuana confiscată de Serviciul Federal pentru Controlul Drogurilor.(***)
"Asta avem, asta vă dăm, să fie sănătoase şi fericite. Nu ştim ce gust va avea laptele da' dacă daţi la copii şi se fac mai deştepţi, anunţaţi-ne.
Dacă nu, nu!!

Vă daţi seama ce norc că bovinele sunt pricopitate?
(Ehem... adică... şi au copita despicată aşa... ca un V...)

Păi e la fix! După ce mai trag o porţie de... "furaj" pot ridica V-ul către tine în timp ce-ţi şoptesc cu voce gâtuită:
-Peace, maaaaan!
_________________________
(*)Or fi fost şi la ei alegeri, trebuia cineva să se dea mare...
(**)Bănuiesc că or avea legătură cu existenţa unor coase, topoare sau bastoane agitate festiv pe sub geamurile primăriei
(***)Cel puţin aşa zice Novaia Izvestia, citată de Reuters pe situl NBC.

Am un respect deosebit pentru cei care nu se lasă doborâţi. Nici chiar atunci când 9 din 10 dintre semenii lor ar face-o.

Lui Kate (foto) îi lipseşte o parte din piciorul stâng. Poartă o proteză. Nu, nu este “handicapată”. Merge fără probleme. Ba chiar aleargă. Aleargă atât de bine încât este... atletă. Şi, ca atletă, trebuia să participe la Paralympic Games- 2006 de la Amsterdam de luna asta. Venea fata too-ocmai din Noua Zeelandă, şi de acolo vii cu avionul, cu certitudine. Tot aşa, ca fostă deţinătoare a recordului la 400m la categoria ei, a cam umblat cu avionul de colo-colo, pe la reuniuni sportive. Acum se ducea la Amsterdam la Campionatele Mondiale. Mai avea de făcut un zbor scurt de la Londra la Amstredam

Ei, da, dar a ajuns pe aeroporturile britanice, (alea innebunite de măsurile de securitate) care i-au spus că... trebuie să dea proteza la cală, “la bagaje”. Că nu o poate lua cu ea în cabină nici măcar ca “bagaj de mână”(*). Iar la proteste britanicii răspundeau una şi bună: “sorry for the inconvenience but...”

Şi uite-aşa, “obiectul” în valoare de 8.425 USD a fost incredinţat pe mâinile sigure ale British Airways. Atât de sigure încât, chiar ei dacă ar fi vrut să-l fure, nu ar fi fost în stare.

Căci nu mai ştiau unde l-au pus.

Ajunsă la Asterdam după scurtul zbor, atleta a vrut să facă un antrenament. Aşa a aflat că sistemul britanic de gestionare a bagajelor cam şchioapătă. La plângerea ei, i s-a trimis, târâş-grăpiş un răspuns: “ar putea fi la Heathrow, într-un hangar alături de alte 20.000 de bagaje”. Adică, cine vrea, poate s-o ia pe ghicite (Pălărie-ntr-un picior...) şi să caute.

Şi să nu uităm, femeia era acolo să concureze pentru o medalie. Alergănd!

După câteva zile, cu intervenţii, firma producătoare a acceptat să mai facă, în regim de urgenţă, (în general durează săptămâni) un exemplar pe specificaţiile atletei. Care a plecat la faţa locului. (Deşi se punea problema, cum o să aducă proteza la Amsterdam. Cu avionul?)

Oricum, de antrenat nu se putea antrena!

Pâna la urmă a învins tenacitatea britanică. După ce a luat “la mână” cele 20.000 de bagaje din hangar, au găsit coletul cu pricina. Atleta pierduse aproape o săptămână de antrenamente, prinzând la limită startul concursului.

A luat medalia de bronz

________________

(*) Mai degraba...”de picior”?

(Magazinul benzinăriei din McKeesport, ora 14.39)

... bing! Vînzătorul scoate din cuptorul cu microunde un pacheţel. În virtutea obişnuinţei îl desface, sughite puternic şi leşină. Colegul sosit să-i dea ajutor are şi el un şoc văzând cum din pacheţel iese ceva... aşa... ca un penis

(ora 14.35) Maare plictiseală, frate, la benzinăria asta, abia mai intră căte unu' să ia o soda sau un pachet de ţigari. În rest, tooot felul de bulangii sau care-cu-ce-au-mai-săltat-la-autostop şi acum încasează în toaletă un “aconto”. Ete-i de exemplu p-ăştia doi! El se codea să intre în toaletă, dar ea îl ”împingea” cu privirile. El o privea rugător, ea, mai că nu bătea din picior. Pe urmă el a intrat, să vezi că în curând intră şi ea, după o vreme, să nu intre amândoi odată. Aoleo, ăsta a ieşit deja! Şi ce moacă vinovată are... Ce dreaq a fost tot ritualu' ăla cu “du-te mă, ba nu mă duc”? Şi ce, pana mea, are în mână? Ete că i-l dă ei. Şi ea de ce vine la mine? “-La microunde? Sigur, doamnă! Două minute.” .... bing!

(ora14.32) Mă, femeia asta e nebună, pă cuvânt. Dacă nu fac ca ea, cine ştie de ce ar fi în stare, cealapadia. Şi, nu înţeleg, de ce are nevoie de... un penis? Bine-bine, e de cauciuc, e fals, da' de ce vrea nebuna să mă piş în el până-l umplu? Ie-te cum se-ncruntă la mine. Uite-l nebuno, ţine-l! De-abia l-am umplut, că de emoţie...

(ora 14.31) Oooof, bărbaţii ăştia, până îi urneşti tre' să le dai cu ceva în cap şi să le explici ca la copii. Ce e aşa greu de înţeles? Pentru angajare trebuie să dau o mostră de urină iar eu nu sunt “clean”, pe când el, da. Până a înţeles dobitocu' că tre' să se pişe în puţa aia de cauciuc mi s-a răcit şi cafeaua. Aoleo, să vezi că pe frigu' ăsta se răceşte mostra pâna tre' s-o dau şi se prind ăia. Ce pana mea, ia să i-o dau lu'ăsta s-o bage puţin la microunde...

(seara târziu, la Ştiri) ...iar noi, în calitate de anchetatori, nu am putut obţine nici un răspuns clar la întrebarea “dacă testul de urină trebuia să fie dat de o femeie, de ce a folosit un penis fals?” ____________________

NOTA: Sunt întrebat dacă nu cumva mă las păcălit de glume de pe internet pe care le “înghit pe nemestecate”. Răspunsul este Nu, fiecare postare are link-ul către pagina-sursă, de preferat site-ul oficial (vezi adresa) al unei agenţii sau altei surse de informare mass media. În cazul de azi, NBC11 sau Washington Post

Dom' deputat trecea prin cadrul detectorului de metale la Otopeni.
Piu!
Vă rog să scoateţi obiectele de metal din buzunare, aşa, treceţi...
Piu!
Mai căutaţi vă rog, brichete metalice, chei, mai bine daţi haina jos...
Piu!

O fi de la curea, vă rog să scoateţi cureaua...
Piu!
Aveţi mărunţiş în buzunare la pantaloni? ... Nu, nu o să vă rog să-i scoateţi! Scoateţi doar tot ce aveţi în buzunare şi puneţi acolo...
Piu!
Mergeţi vă rog cu colegul, da, domnul acela impozant...
(...)Intraţi, vă rog, scoateţi vă rog cămaşa... (Piu!) Şi pantalonii... (Piu!) O să vă rog şi... restul... (Piu!)
(...) Tre' să vă fac un control al cavităţilor... Da' ce, nu vă simţiţi bine? Că sunteţi cam palid... Nooo, nici n-o să simţiţi...
(...)Alo!-Nu strânge domnule-nu mai strânge-Alo!
(...) Şi aici tot nimic...
Piu!
(...) Dom'le, dacă piuia la vreun loc cu os, te intrebam de vreo fractură mai veche prinsă cu şurub da' ăsta piuie la burtă. Ai vreun os în burtă, hă-hă! Cum? Aţi avut o operaţie? Şi ce, au uitat înăuntru cheia de 14, hă-hă!

(Mai departe, cităm din Evenimentul Zilei, 4 iulie 2006)

Pe 8 ianuarie 2003 Francisc Pecsi, parlamentar UDMR a fost operat la Spitalul Clinic de Adulti pentru corectarea unei operatii mai vechi. "In toata perioada de dupa operatie am simtit o presiune si o durere in abdomen", a declarat el. După incidentul de la aeroport deputatul s-a dus la un control la Spitalul Universitar Bucuresti. "La radiografie am vazut ca am o lingura in mine si ca manerul facea presiune pe vezica urinara, existant pericolul ca aceasta sa fie sparta", spune Pecsi. A fost operat la spitalul bucurestean. Deputatul isi aminteste perfect obiectul: "E lingura-lingura, avand pe maner inscriptia "szul.kli", ceea ce in limba maghiara ar putea fi tradus "clinica de ginecologie". Fostul parlamentar banuieste ca lingura a ajuns la Spitalul de Adulti din Cluj-Napoca impreuna cu ajutoarele din anii ‘90."Era atat de veche, incat partea concava era deja plata, iar pe alocuri avea urme de rugina, in ciuda faptului ca era din inox", isi aduce aminte pacientul medicilor clujeni. Lingura descoperita in abdomenul deputatului Pecsi, in apropierea vezicii urinare, se afla astazi la camera de corpuri delicte a Judecatoriei Cluj-Napoca.

Aştept comentarii

...că aşa e şi cinstit iar un adevărat gentelman aşa îşi răscumpără greşala.
Mă rog, toată treaba s-a întâmplat în Sudan, astfel că, aşa cum era şi de aşteptat, “gentelmăneala” a mers mai greu.. Şi ce dacă? Bine că s-a terminat “cum se cuvine”.
Oricum, de început începuse cu scandal. După cum ne relatează BBC, perechea a fost surprinsă “în exerciţiul funcţiunii”de către “Mr Alifi” din Hai Malakal. Acesta a povestit că pe la miezul nopţii a auzit zgomote puternice şi imediat a ieşit afară din casă găsind-o pe iubita lui fetiţă posedată sălbatic de “Mr Tombe”.
Evident că, lezat în onoarea lui de familist, Mr Alifi a reacţionat instantaneu, (*). ”Sudan Tribune”consemnează cu scrupulozitate că acesta ... a întrebat “What are you doing there?”(**)
Cum dânsa era, cum să mă exprim eu mai subtil... capră, Mr. Tombe, uşor ridicat pe vârfuri, luat pe nepregătite de întrebarea lui Mr Alifi, s-a dezechilibrat şi a căzut, putând fi astfel prins şi legat.
După care au fost chemaţi bătrânii satului să-şi dea cu părerea. Aceştia au zis că nu trebuie implicată poliţia, că totul se poate aranja omeneşte. Iubăreţul să-şi răscumpere greşala, să plătească 15.000 de dinari sudanezi drept dotă şi să-şi ia noua nevastă acasă şi să aibă grijă de ea. Ceea ce s-a şi întâmplat articolul încheindu-se cu vorbele, citez, “and as far as we know they are still together “.
Ce frumoooos!
Acu, cineva ar putea comenta că, ce nasol, la sudanezi partea feminină nu e băgată în seamă, nu are drepturi, nu are nici un cuvânt de spus. Alţii i-au decis soarta doar pentru că ea, pur şi simplu, la un moment dat, a stat capră.
Aşa e. Singura obiecţie ar putea fi că nu “ a stat capra” ci... era o capră.

Ce beeeelea!
_______________________
(*)... iar presa, în conformitate cu rolul ei, a descris tot.
(**) Vă închipuiţi reacţie mai idioată?

Poliţistu' stătea mândru la intersecţie şi veghea. La un moment dat, pe lângă el trece un Peugeot, zigzagând din margine în margine de drum, cu doi tipi certându-se . Aha, zice el, am prins beţivii, şi îi opreşte.
-Actili-carnetu-şi-asigurarea!
(şoferul... pauză)
-Alo, domnu', actili-carnetu-şi-asigurarea!
În liniştea care se lasă, poliţaiul bagă intrigat capul pe geam, moment în care şoferul pur şi simplu... STRIGĂ:
-HA! CE? CE SE-NTÂMPLĂ?
Poliţistul, cu un proaspăt cucui în ceafă îşi aranjează furios cascheta căzută pe-o ureche. Intervine pasagerul:
-Domnu'poliţist, nu vă supăraţi, el e din Irak. L-a prins o explozie. Aşa e el... surd!
-Surd? Şi ce mama dreaq caută să conducă dacă e surd? Vrei să facă vreun accident? Cum i-au dat carnet dacă e surd?
-Aaaa, nuuu, Domnu'poliţist, că încă n-are carnet!
-Ce faceee? N-are carnet, e surd şi conduce maşina pe carosabilu' de la drumurili publice?? Iaaa... dă-l jos...!
Pasagerul îi urlă şoferului să se dea jos. Când acesta coboară, poliţistul remarcă la el tremurul accentuat al picioarelor. Pasagerul coboară să-l sprijine:
-Domnu' poliţist, v-am zis: era la el în Irak, cînd, de-odată, o explozie....
-Lasă dracului explozia că explodez eu! Mai e şi moale dă picioare! Cu ce apasă ăsta pe pedale, frate, că fac infarct? Spune-i să-mi dea un act, ceva.
Pasagerul îi urlă cererea în urechea aia bună şoferului. Acesta dă din cap, se caută în portofel şi îi întinde poliţistului un act ţinut într-o mâna ce are... doar două degete.
-Hîgh!, zice poliţistul în primul moment. Apoi îşi revine. Ai, săm-bag... ! Cum dreaq trage ăsta de volan? Şi dacă mai zici ceva de explozia aia te sparg!
-Domnu' poli...
-Gurrrra! Băăă, voi faceţi mişto de mine, bă? Un pic de respect pentru organe...! Iaaaa, ce stă cu ochelarii ăştia de şmecher pe nas? Dă bă ochelarii jos, ce, eşti surd?
-De fapt, chiar este, ştiţi, o explo...
-Măăăă piş pă explozia voastră! E surd, cade de-a-n picioarelea, n-are degete să ţină volanul, şi conduce maşina fără carnet cu cinzeci la oră? Un pic de respect!
Se pare că urletele lui au reuşit să penetreze urechea cea surdă căci şoferul, cu mâna aia la care mai avea doar două degete, a apucat ochelarii de şmecher şi i-a dat jos.

Explozia îl lăsase şi fără ambii ochi.
________________________
Deşi pare un banc, ştirea e reală, e transmisă de Reuters şi preluată de Yahoo news. Povestea s-a lăsat cu o condamnare de trei luni cu suspendare. Orbul conducea (cu ce membre mai avea valide) după indicaţiile urlate în urechea aia surdă de pasagerul maşinii care avea carnetul... suspendat.

Omul obişnuit ajuns în faţa camerei se comportă ciudat.
Am văzut sumedenie de fotografii de epocă în care el, invariabil, lua o poziţie marţială, chiar dacă era doar amploiat la STB.
La începuturile mele în televiziune mai şi „făceam trotuarul”, adică filmam anchete cu oameni de pe stradă. 17 ani mai tîrziu am invitaţi în platou şi văd acelaşi lucru: oamenii normali, vioi şi simpatici în discuţia dinaintea filmării, cînd aud cuvântul „merge”, devin scorţoşi şi cu reacţii exagerate.
Anul trecut, într-o documentare despre mizeria din Bucureşti am găsit un „bloc” ocupat de nişte... mă rog, care aruncau gunoiul la blocul de alături, prilej de amenzi de la primărie. Trec peste absurditatea ideii şi vă zic că „vecinii”, ca să-i depisteze, şi-au montat camere de supraveghere (*). Urmarea? Oamenii se imbrăcau frumos, unii chiar se bărbiereau, ieşeau din bloc, zâmbeau la cameră şi... aruncau gunoiul tot la vecini.
Pe urmă s-au montat cele „aproximativ 59”(**) de camere pe DN1. Am un amic care, de cîte ori trece pe sub o pasarelă pe DN1 îşi pune palma streaşină la ochi- „să nu-l pozeze”.
Cum ziceam, dileală maximă cînd apare camera. Totuşi, până acum, au fost doar reacţii pasive. Inglişmanul despre care vreau să vă povestesc, însă, a întrecut toate aşteptările. Mergea şi el cu maşina, mai „repegior”, ce-i drept. După ce a trecut de camera de supraveghere a traficului (la ei este pusă vizibil, să ştie toată lumea) şi a realizat că e inregistrat, i-au sosit „spumilii”. Şi-a pălit o palmă peste frunte „oh, bugger, how silly of me!”(***) şi s-a dus la serviciu (o firmă de montat şine). Acolo este foarte folosită Thermita, un amestec din care se făceau bombele, astăzi banal în industria sudurilor. Ca să scape de amendă, a luat thermită, s-a întors la afurisita de cameră, a pregătit maclavaisu’ şi a iniţiat reacţia. Explozia a facut „muci” investiţia de 11.700 de lire sterline.
Ciumete, nu?
Ciumete pe dracu’! Idiotul nu s-a gândit nici o clipă că imaginile, sunt ele surprinse de cameră, da’sunt stocate pe hardiskul din cutia de alături, care n-a păţit nimic. Şi care-l arăta atât depăşind viteza legală, cât şi întorcându-se mai târziu, parcând maşina în faţa camerei...
Ce mai, când e vorba de camera de luat vederi, oamenii iau decizii ciudate. El, de exemplu, a luat patru luni .
_________________________
(*)hai, cruciţi-vă, să pot trece mai departe!
(**)citatul e real. Se pare că nici poliţia nu ştie cu exactitate cîte are (Doooh! Poliţia!)
(***)e tot un fel de „cuhm mohrţii mă-sii?!”, da’ mai cu stil

Stiu că subiectul, în general, a fost vehiculat şi pe la noi. Pentru cei care încă n-au aflat, pe râul Vuoksa, lângă St. Petersburg, a avut loc turneul de rafting pe păpuşi gonflabile. Dar nu asta e inima povestirii mele, este doar pretextul.

Demarat în 2003 şi sponsorizat de un număr de sex-shop-uri, turneul a adunat anul acesta peste 400 de... “sportivi” care s-au aruncat în apele reci şi repezi ale râului, călare pe o femeie gonflabilă şi au încercat să străbată cei 1200 de m ai cursei.

Până aici, mulţi dintre Dvs ştiaţi. Ce e interesant s-a întâmplat către sfârşitul cursei.

Relatările martorilor sunt unanime în ceea ce priveşte dificultatea cursei. Apa era foarte rece, curentul foarte puternic iar femeile... alunecoase(*) Se pare că cel mai dificil era să te menţii... “călare”. Iar băieţii “prestau” de zor, încurajaţi de pe mal:

-Dă-i tată, dă-i tare dacă vrei să termini!

-Ivaneeee, ţine-o băăă de ţâţe că o pierzi!

-Strân-ge'o-ta-re'n-tre-pi-cioa-re!

-Bagă-bagă-bagă-bagă-bagă-bagă......!

-N-o lăsa să te dea jos, Igore, că nu te mai sui pe ea... câtu-i hău'!

-Rămâi între picioare, rămâi între picioare!!!

După eforturi aplaudate de privitori, Igor Osipov, de 40 de ani, cel care cucerise respectul privitorilor pentru fermitatea cu care se ţinuse “călare”, a trecut linia de sosire din faţa juriului. Care juriu, a avut prilejul să se mire că Igor... stătea într-o poziţie ciudată. Poziţie ce spunea multe despre faptul că nu căzuse niciodată. A fost acuzat că, în ciuda apei foarte reci, zbânţuiala în apă cu “păpuşica”, apucatul sălbatic de diferite... “extremităţi” şi excesul de adrenalină specific cursei, îi asiguraseră... rigidizarea unui dispozitiv de (a)cuplare foarte eficace cu jucăria. (Ce faaaaceeeee???!!! A-notat cu “Dânsa-n-trânsa”????)

Cum aşa ceva era motiv de eliminare(**), s-a trecut la examinarea probelor.

Aşa încăt juriul a cercetat-o pe... “umflata” domnişoara.

A cercetat-o drept în... i s-au uitat în... ca-să-zic-aşa-şi-anume-direct-la... locul faptei...

L-au descalificat.

_________________________________

(*)iar prin asta înţelegem sensul propriu, pentru cel figurat garantând memoria oricărui bărbat.

(**)regulamentul spunea că “păpuşile gonflabile sunt pentru înot, nu pentru sex”(să moooori tu!!!)

Notă: cel puţin aşa susţin AICI

Vă rog să aveţi amabilitatea să participaţi la un sondaj cu întrebarea : Cât de des veniţi pe acest blog? Trebuie doar să lăsaţi un comentariu cu unul din răspunsurile A,B sau C, adică A - este prima dată B - citesc uneori C - citesc zilnic Mulţumesc

Aveam la şcoală un profesor de “Atelier” cu un tic verbal care ne strămba de râs: la orice, găsea o modalitate să adauge “băga-ţi-l-ai în cur!”

“Asta-i pilă triunghiulară, băgaţi-o-ai în cur!”. “Aşa se taie cu bomfaierul, băga-ţi-l-ai în cur!”

Noi, pe drumul către casă, râdeam în hohote imaginând fel de fel de dialoguri pe care le-ar fi putut avea “Băgăciosul”, cum îi spuneam noi. “Adu nişte cretă, băga-ţi-o-ai ...! De ce n-ai udat buretele, băga-ţi-l-ai...!” Poanta a rămas iar ştacheta s-a ridicat permanent, că, deh, eram nişte draci de copii: Ia-ţi ghiozdanul de pe masă, băga... Deschide uşa, băga... Ce, a-ntârziat tramvaiul, băga-ţi-l-ai...

Ba ţin minte cum, mai tîrziu, într-o seară, în parcul Circului, cu toată gaşca, după ce i-am făcut capul mare unui tocilar despre ce ar trebui să-i spună la telefon Sorinei de care era îndrăgostit, am incheiat apoteotic arătând către măgăoaia de metal din cabina de lângă noi(*):

-Şi acu' pune mâna şi sun-o-n pana mea de la telefonu-ăsta, băga-ţi-l-ai în cur! Băieţii s-au prăbuşit de râs la absurditatea ideii că ochelaristul ar putea deţine ascuns atît de intim un... ditamai telefonul.

De atunci a trecut ceva vreme, Sorina s-a măritat, iar eu n-am mai sunat de la un telefon public de nu mai ţin minte. S-au inventat şi mobilele, care s-au tot miniaturizat pănă s-au oprit la o dimensiune rezonabilă. (Oricum nu de dimensiunile tubului lui Papillon). De ce vă bat la cap cu asta? Pentru că, nereuşind să afle cum de nişte “fraţii Cămătaru” locali îşi conduc totuşi afacerile dintr-o închisoare de maximă securitate din Salvador, anchetatorii au făcut nişte radiografii. Iată una dintre ele AICI.

Pe scurt, au găsit telefon, charger şi o mulţime de cartele, toate învelite în pungi de plastic şi băgate... acolo unde nu bate soarele.

Alo, domnu', vedeţi că vă sună intestinu'!

_______________________

(*)Fac parte din generaţia care a prins vremurile de dinainte de “mobile”. Dacă nu voiai ca părinţii să audă “aburelile” cu care “puneai mintea pe moaţe la duduci”, sau te pălea amocul când nu erai acasă, trebuia să foloseşti telefoanele publice. Care erau metalice şi... imense.

(**) Sursa este AICI, vedeţi că are şi related video

Băi tată, dacă e să ai ghinion... ai, ce mai! Indiferent ce ai face, cum te-ai suci, tot pe invers cazi. Şi, a propos de căzut, să vorbim despre sporturi extreme şi despre... zborul cu parapanta. Adrenalina te face dependent. Aşa ajungi la sporturi extreme şi încercări riscante. Nu ajunge că foloseşti doar o jumătate de paraşută (glumesc) şi că te arunci de pe o stâncă în speranţa că “prinzi” aerul şi nu te prăbuşeşti ca un bolovan. Ce dacă eşti la discreţia curenţilor de aer? După o vreme nu mai ajunge. Şi atunci te duci să faci saltul... pe Înălţimile Golan, în nordul Israelului, către graniţă, într-o zonă unde nu s-au stins (şi nici nu se vor stinge aşa uşor) ecourile războiului.

E... incitant să ştii că te poate nimeri, nu neapărat vreo rachetă sau altă minune tehnică, ci chiar şi o banală puşcă, (hai să-i punem şi lunetă)

Moaaaaahmă ce ciumete sunt eu, cum mă ţin de cârpa asta şi zbor, dinspre Israel către graniţa cu “prietenii”ei de-o viaţă. Sunt supertare! Na, să vedem, ce se poate întâmpla? Moare vântul? Pierd controlul? Mă impuşca vreun grănicer că vreau să fug? Mă impuşcă vreun ciuhap de dincolo că vreau să-i atac? Oaaah ce bine mă simt...!

Nu ştiu... e ca şi cum te-ai sui pe bloc să-ţi montezi antena într-o noapte ploioasă şi ai ameninţa, cu stâlpul ţinut în mâinile ude, norul întunecat ce se frământă deasupra, luminat de fulgerele din jur: inevitabil, pînă la urmă, reuşeşti să-l enervezi pe zeul de serviciu. Nu ştiu care dintre ei era de jurnă, da' o fi suflat el vântul invers, o fi rupt vreo sfoară... cert e că l-a doborât pe nesăbuit. Cred că la început a vrut să-l facă “muci” şi, ca un suprem rafinament al cruzimii, a vrut să-l ciocnească de panourile alea răsărite de-a-n zdrulea în mijlocul deşertului. Dar, văzându-l cum se prăbuşeşte în cercuri mici dincolo de ele, nu ştiu de ce, s-a răzgândit. Cert e că paraglaideristu' (*) a scăpat de mânia zeilor cu picioarele paradite şi cu nişte oase rupte. Dar în viaţă.

După o vreme a deschis ochii. “Choool! Moaaaahmă ce taaare a fost! Alraaait diuuud! Păcat că s-a terminat ! Acu' vor veni să mă caute...”

Intr-adevăr, au venit, şi nu ştiau: e noroc... e ghinion...

Căzuse într-un câmp minat (**)

___________________

(*) Nu râde, ce, parapantist sună mai bine?

(**) Sau cel puţin aşa zice Reuters

Mai, manaca-l-ar tata, e chiar atat de greu?

Ca, vorba aia, imi mai amintesc si eu cum umblam noptile, schimband tramvaie, venind de la cate un chef din partea ailalta a orasului. Ma mai lua somnul, dar de fiecare data, la capatul traseului, ma trezeam scuturat de cate vatman. Imi striga in ureche de saream pana in tavan: “cap de linieeee!” Pe urma era metroul, pe care-l schimbam intre Dristor 1 si Dristor 2. Adormit de zbantuiala si berica aveam incredere ca, odata ajuns la capatul traseului, conductorul ma va da afara din garnitura,“protejat” impotriva damfului meu de nelipsita patrula de militisti.

Ei bine, Maria n-a avut atata noroc

Venea si ea acasa din Malta. Era cam obosita. Fusese la distractie, in vacanta, fara parinti, pe o insula cu cluburi si plaje, pana mea, are 17 ani! La varsta asta nu ratezi dormind nici o secunda de vacanta. Dar toate lucrurile frumoase se termina, asa ca s-a suit in avion, si-a luat la revedere cu un oftat de la insula, a ciugulit ceva dupa decolare si s-a asezat confortabil caci i se inchideau ochii. A visat ca e fericita, a visat ca a venit Zana Papadiilor s-o intrebe ce dorinte are si ea a vrut sa fie inapoi in Malta, la plaja, la noii ei prieteni. Zana tzing!, cu bagheta, ea a zambit fericita... Ce vis frumos...!

Cand a deschis ochii, avionul tocmai ateriza. S-a intins... s-a uitat pe geam... si a vazut aeroportul din Malta!

(semnal sonor: “Pa-Ba-Bi-Baaaa!” -Moaaaahma ce tare e zana asta...!)

Ei bine, nu, n-a fost Zana Papadiilor! A fost ca la destinatie nimeni n-a verificat daca a coborat toata lumea din avion. In piscinele gigant din Brazilia, odata pe ora se scoate toata lumea afara si se verifica de inecati. Astia n-au fost curiosi sa afle daca nu le-a facut vreunul infarct in timpul zborului? Nu mai zic ca n-a facut nimeni curat... Cand a iesit scandal ca fata a zburat din Malta in... Malta, tot ei cu gura: “In avion nu se doarme!” (Sa mori tu!)

Dar, in final, au fost “jamble”, au adus-o pe fata acasa, in cele mai bune conditiuni... ...peste 4 (patru) zile.(?!) ... ... si trebuie sa mai dea 200 de euro !

“Cap de linieeee!”
_______________
iaca si originalul

La figurat, e simplu: tu ai o slujbă de kkt, cu o leafă de kkt, tipu' ăla e de kkt, are idei de kkt şi poartă nişte ochelari de kkt... Iarăşi dau un exemplu (celălalt este aici) de sintagmă atât de des folosită încît sensul original s-a pierdut. Nimeni nu crede că tipu' şi-ar putea prinde lentilele de nas cu ajutorul... mă iertaţi! E doar o figură de stil. Şi iarăşi vine realitatea să-mi dea peste bot cu exemplele ei:

I-auzi una: Cei de la Sprinkle brigade au ca unic scop în viaţă de a prezenta pe net nişte... artă. Se ia aparatul de fotografiat, ceva recuzită colorată şi se circulă pe aleile pe unde se plimbă câini. De preferat dimineaţa, când işi fac cursa de “golire”(*). Iaca şi materia primă! Se asezonează, se decorează, se fotografiază şi se dau pe net (unele sunt chiar interesante!). Pe scurt, se transformă totul în artă. O artă de kkt... la propriu!

I-auzi două: Familia TomKat (Tom Cruise şi soţia KatieHolmes) pălesc din nou media peste ceafă că, deh, aşa se menţine numele în centrul atenţiei. După ce a ţopăit în direct pe canapelele din decorul de la Oprah pentru a arăta cât de fericit e, după ce a transformat naşterea fetiţei lor în circ mediatic şi după ce a anunţat că ar trece în meniu placenta rezultată, iaca... alta.

Amintita fetiţă, intitulată Suri pă' buletin, a făcut şi ea, ca orice copil normal, un caca. Un părinte normal ar fi scăpat repede de el, prin metodele clasice. Tăticul Cruise insă... Şi uite-aşa, la Capla Kesting Gallery (NY) este expusă, pentru a fi vîndută, o replică în bronz pe suport de mahon a călmăţuiului produs de micuţa de (acum) aproape 5 luni. Licitaţia va avea loc pe E-Bay iar directorul galeriei estimează un preţ final undeva la 20-30.000 de cocos americani (cel puţin aşa zice aici).

Suntem de kkt: la noi sunt mari personalităţi care n-au măcar un bust de bronz.
__________________
(*)Treaba e cu atât mai grea cu cât, în linii mari, acolo, stăpânii circulă cu pungi în urma patrupedelor şi strâng. La noi ar găsi material cât pentru un baraj pe Dâmboviţa.